În Monitorul Oficial nr. 941/10.X.2025 a fost publicată Decizia nr. 327 din 22 septembrie 2025 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de către Curtea de Apel Bacău în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă în cazul infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 este necesar să fie îndeplinită condiția utilizării de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale pentru întrunirea elementului material al laturii obiective ce constă în efectuarea de operațiuni economice ca acte de comerț incompatibile cu funcția, dacă este prezumat de lege avantajul obținut de autorul faptei sau dacă această condiție specială se aplică doar pentru varianta alternativă a săvârșirii faptei prin încheierea de tranzacții financiare?” și stabilește că:
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, pentru întrunirea elementului material al laturii obiective ce constă în efectuarea de operațiuni economice, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, este necesar să fie îndeplinită condiția utilizării de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării acesteia.
În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că, Problema de drept ridicată de instanța de trimiterevizează stabilirea dacă sintagma finală „utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale”, prevăzută în art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, constituie o condiție esențială atașată și elementului material al sale”, prevăzută în art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, constituie o condiție esențială atașată și elementului material al laturii obiective al tezei I a textului de lege, constând în efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț. Deși din conținutul întrebării rezultă că se solicită a se stabili și dacă în cazul tezei I a art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 avantajul obținut de autorul faptei este prezumat de lege, din considerentele încheierii de sesizare rezultă că reala problemă de drept este cea anterior menționată, iar dezlegarea acesteia oferă implicit un răspuns și la această chestiune.
Pentru corecta stabilire a conținutului normei deincriminare prevăzute prin art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 este necesar să se apeleze la metodele de interpretare a legii penale unanim recunoscute în doctrină și în practica judiciară.
Având în vedere că voința legiuitorului trebuie analizatăpornind chiar de la litera legii, prima metodă de interpretare este cea gramaticală sau literală. Aceasta își propune să stabileasc înțelesul normei cu ajutorul cuvintelor prin care este exprimată, iar în acest scop textul trebuie analizat atât din punct de vedere etimologic pentru a afla sensul cuvintelor, cât și din punct de vedere sintactic și stilistic. De altfel, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (Legea nr. 24/2000) prevăd că actele normative trebuie redactate prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie. Ca atare, este firesc ca interpretarea textului de lege să presupună o analiză sub toate aceste aspecte.
Dată fiind problema de drept ce face obiectul prezenteisesizări, analiza trebuie axată pe o verificare a textului din perspectivă gramaticală și ortografică. Sub acest aspect se observă că sintagma finală „utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale” este o construcție gerunzială. Indiferent care ar fi considerat elementul regent (întregul subiect multiplu „efectuarea … ori încheierea” sau doar o parte a acestuia), în mod evident construcția gerunzială este plasată după acesta și este separată prin virgulă de restul frazei.
Or, potrivit regulilor de utilizare, „virgula izolează grafic construcțiile gerunziale, infinitivale și participiale plasate înaintea regentului și, de obicei, la începutul unui enunț”. aceleași reguli fiind valabile și la momentul redactării actului normativ6.
Totodată, se constată că citirea textului „încheierea de tranzacții financiare[,] utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale” nu necesită nicio scurtă pauză în vorbire care astfel să fie necesar a fi marcată grafic și, în plus, pauzele în vorbire nu pot fi redate în scris prin virgulă (și nici printr-un semn echivalent), dacă aceasta contravine regulilor sintactice7. Ca atare, în condițiile în care elementul regent ar fi fost reprezentat doar de substantivul verbal încheierea (parte a subiectului multiplu), virgula nu trebuia să existe. Rolul acesteia este tocmai de izola acest enunț cu caracter explicativ și de a arăta că se raportează la ambele părți ale subiectului multiplu.
Analizând conținutul altor incriminări care nu ridicăprobleme de interpretare, se observă tehnica de redactare a normei de incriminare în cazul infracțiunilor în care elementul material al laturii obiective este constituit din mai multe acțiuni alternative ce au o cerință esențială comună. Astfel, legiuitorul enumeră acțiunile ce reprezintă elementul material, coordonate copulativ prin juxtapunere și printr-o conjuncție disjunctivă („ori”, „sau”) și adaugă condiția esențială, izolată prin virgule (în cazul în care textul continuă) sau prin virgulă, atunci când aceasta se află la finalul frazei (în același fel procedând și în cazul urmării imediate). Exemplu: fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată, cunoscând că este nevinovată — art. 283 alin. (1) din Codul penal; părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale — art. 378 alin. (1) din Codul penal; fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice — art. 325 din Codul penal; prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătății — art. 357 alin. (1) din Codul penal; comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională — art. 404 din Codul penal; fapta celui care, în mod repetat, urmărește, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere — art. 208 din Codul penal; cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept — art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 etc.
Se constată, așadar, că legiuitorul a folosit o tehnică deredactare similară altor incriminări, izolând prin virgulă cerința esențială atașată elementului material al laturii obiective, pentru a sublinia faptul că aceasta este comună ambelor variante prevăzute de textul de lege. De altfel, eliminând din analiză condițiile suplimentare ale tezei I, dispoziția legală devine extrem de facil de interpretat: efectuarea de operațiuni financiare, …, ori încheierea de tranzacții financiare[,] utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale.
Un alt element al interpretării gramaticale care susțineaceeași concluzie este folosirea de către legiuitor a adjectivului pronominal posesiv „sale” — utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale. Adjectivul pronominal posesiv desemnează posesorul8, iar în text acesta este individualizat anterior, în teza I a art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, fiind persoana care efectuează operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea.
Dacă s-ar fi dorit ca cerința folosirii informațiilor să fieatașată doar încheierii de tranzacții financiare, astfel ca cele două teze să nu aibă niciun element comun, pe lângă neutilizarea virgulei în fața unei construcții gerunziale plasate după elementul regent, nu ar fi trebuit să existe trimiterea la subiectul activ al tezei I a art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, forma textului fiind: încheierea de tranzacții financiare utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării.
Interpretarea gramaticală este în consonanță și cuinterpretarea teleologică, care presupune lămurirea sensului normei juridice pornind de la finalitatea acesteia, de la scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea sa. Scopul Legii nr. 78/2000 este precizat de legiuitor chiar în textul său, în capitolul II, în care sunt instituite reguli speciale de comportament privind anumite categorii de persoane, în scopul prevenirii faptelor de corupție. Astfel, potrivit art. 2, „Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.”
După cum se observă, elementul central al reglementăriieste reprezentat de interdicția folosirii funcției în vederea obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, aceasta fiind condiția esențială pentru prevenirea faptelor de corupție. Doar neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, încălcarea legii sau a drepturilor cetățenilor în exercitarea acestora conduc la reținerea unei infracțiuni de serviciu sau abateri disciplinare, neridicând problema unui act de corupție, acesta fiind strict legat de folosirea funcției în scopul anterior menționat.
Aceeași concluzie rezultă și din expunerea de motive alegii, în care se prevede că se instituie obligații și interdicții în comportarea anumitor categorii de persoane, „în timpul sau în legătură cu exercitarea funcției, atribuției sau însărcinării încredințate, de natură a preveni săvârșirea faptelor de corupție”.
Scopul Legii nr. 78/2000 este reluat și în expunerile demotive ale legilor de modificare a acesteia, în care se arată că actul normativ a fost adoptat „pentru contracararea activității ilicite a unor categorii de persoane care, prevalându-se de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, încalcă legea, cu scopul vădit de a dobândi, pentru ele sau alte persoane, bani, bunuri sau alte foloase” (expunerea de motive a Legii nr. 160/2019 pentru completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție).
Având în vedere că prin art. 5 alin. (2) din Legeanr. 78/2000 infracțiunile prevăzute de art. 12 sunt asimilate în mod expres celor de corupție, rezultă că simpla încălcare a dispozițiilor legale privind incompatibilitatea persoanei de a efectua operațiuni financiare, ca acte de comerț, nu este suficientă pentru lezarea obiectului juridic avut în vedere de legiuitor, respectiv relațiile sociale referitoare la onestitatea persoanelor în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, a căror bună desfășurare este incompatibilă cu îndeplinirea acestora în scopul obținerii unor foloase necuvenite.
Desfășurarea acestei categorii de operațiuni (careantrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale), ca acte de comerț, de către persoanele prevăzute de art. 1 din lege, nu implică în mod automat și folosirea funcției, atribuției sau însărcinării, pentru a putea fi circumscrise unei fapte de corupție (spre exemplu: desfășurarea de către un magistrat, prin persoane interpuse, a unor activități de prestări servicii în cadrul unui cabinet de cosmetică sau de comercializare de produse alimentare). Condiția suplimentară, care transformă încălcarea unei incompatibilități (sancționată disciplinar, astfel cum se va arăta în cele ce succedă) într-o infracțiune asimilată corupției și care aduce astfel atingere valorii sociale protejate prin Legea nr. 78/2000, este cea prevăzută în teza finală a art. 12 alin. (1) lit. a), respectiv utilizarea, în desfășurarea activității, a informațiilor obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale. Acesta reprezintă elementul de corupție care conduce la pervertirea funcției într-o sursă de foloase necuvenite. Doar în acest fel autorul este plasat într-o situație privilegiată în raport cu alți participanți la circuitul economic, obține un avantaj determinat de poziția pe care o ocupă, respectiv de funcția, atribuția ori însărcinarea primită (spre exemplu: un agent de poliție care, prin persoane interpuse, efectuează activități de brokeraj și, cunoscând, prin prisma atribuțiilor sale de serviciu, că la o companie listată la Bursa de Valori București urmează să se efectueze percheziții și să se dispună măsuri asigurătorii, vinde toate acțiunile deținute, ulterior valoarea acestora scăzând semnificativ).
În același sens este și Decizia Curții Constituționalenr. 454 din 28 octombrie 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 10 ianuarie 2005), Curtea statuând că „dispozițiile legale atacate pe calea excepției de neconstituționalitate au ca finalitate, între altele, tocmai asigurarea respectării principiilor economiei de piață și a libertății economice, prin prohibirea efectuării de operațiuni financiare, ca acte de comerț, de către persoane care, în virtutea funcțiilor pe care le dețin, au acces la pârghii economice și la informații de natură să le confere avantaje față de ceilalți participanți la circuitul economic”.
Ca atare, interpretarea care corespunde cel mai binescopului normei este acea că, pentru întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a), este necesară utilizarea informațiilor obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării subiectului activ.
În plus, dacă interdicția utilizării acestor informații s-ar fireferit doar la cea de-a doua ipoteză normativă a art. 12 alin.
