În Monitorul Oficial PARTEA I, Nr. 398/5.V.2025 a fost publicată D E C I Z I A Nr. 40 din 17 februarie 2025 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Tribunalul Arad — Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.747/108/2024.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 201 alin. 21, alin. 22, alin. 23, alin. 25 și alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte a stabilit că:
Dreptul la compensația lunară pentru chirie nu poate fi recunoscut și cadrelor militare care au încheiat contracte de credit ipotecar în vederea construirii unei locuințe.
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești — Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 349/114/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă dispozițiile art. 111 din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 25 din Ordinul ministrului justiției nr. 482/C/2020 privind stabilirea condițiilor de acordare în beneficiul polițiștilor de penitenciare a compensației lunare a chiriei, precum și a compensației lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinței, cu modificările și completările ulterioare, se aplică exclusiv polițiștilor de penitenciare care obțin contractarea unui credit ipotecar/imobiliar după intrarea în vigoare a Legii nr. 145/2019, adică după data de 1 august 2019.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte de Casație și Justiție notează, în motivarea hotărârii, că situația premisă care a generat problema de drept în discuție este următoarea: Reclamantul a depus, la data de 7 decembrie 2022, la secretariatul unității sale un raport privind solicitarea de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite cadrelor militare, în vederea achitării ratei/fracțiunii din rata aferentă unui credit ipotecar destinat construirii unei locuințe, la care a atașat documentele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005. În urma analizării acestora, comisia constituită la nivelul unității a propus respingerea solicitării de acordare a compensației lunare, în baza art. 41 din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005. Contestația formulată împotriva refuzului de acordare a compensației lunare a fost respinsă prin dispoziția din 13 ianuarie 2023 a adjunctului Inspectorului General al Jandarmeriei Române. Reclamantul a susținut că nu există o justificare obiectivă pentru excluderea cadrelor militare care au contractat un credit pentru construirea unei locuințe, de la beneficiul legal constând în compensarea unei fracțiuni din ratele contractate, fiind evident că scopul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ nu a fost atins. A mai arătat că există și o discriminare față de cadrele militare care au contractat un credit pentru achiziționarea unei locuințe și care au beneficiat de respectiva compensație.
Prin urmare, problema de drept supusă dezlegării presupune a se stabili în ce măsură cadrele militare aflate în ipoteza prevăzută de lege pot beneficia de compensația lunară pentru chirie în vederea construirii unei locuințe.
Un scurt istoric al reglementării compensației pentru chirie acordate cadrelor militare relevă că, începând cu anul 1995, art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 80/1995 a reglementat dreptul cadrelor militare la o locuință de serviciu, gratuită.
În lipsa unui spațiu de locuit adecvat oferit de angajator, cadrul militar mutat în interesul serviciului, într-o altă garnizoană decât cea în care își avea domiciliul, beneficia de o compensație lunară pentru chirie, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, în forma inițială a legii.
Articolul 20 alin.1 a fost abrogat prin Ordonanța deurgență a Guvernului nr. 4/2004 pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, care a transpus prevederile sale în art. 201 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 și a extins, prin alin. 2 al aceluiași articol, aria beneficiarilor, pentru a include și cadrele militare numite în prima funcție/mutate în interesul serviciului, detașate și/sau împuternicite într-o garnizoană în care își au domiciliul, dar care nu dețin o locuință proprietate personală și cărora nu li se poate asigura spațiu de locuit corespunzător.
Ulterior, alin. 21-23 ale art. 201 din Legea nr. 80/1995 au diversificat scopurile compensației, permițând, alternativ, alocarea ei și pentru plata ratelor aferente achiziției unei locuințe. Aceste dispoziții au fost introduse prin Legea nr. 288/2018, simultan și având un conținut similar cu art. 31 alin. (12)-(14) din Legea nr. 360/2002.
Autorii propunerii legislative, sintetizând situația locativăpe care o pot avea acești salariați, au reținut că „personalul () poate fie să aibă o locuință în proprietate, fie să nu aibă o astfel de locuință, caz în care are dreptul să beneficieze, în condițiile legii de locuință (de serviciu sau de intervenție) sau de sumă compensatorie pentru chirie de la angajator”, context în care au propus ca „suma compensatorie acordată cu titlu de chirie cadrelor vizate să poată fi utilizată de către acestea fie în vederea achitării chiriei, fie în vederea achitării ratei (fracțiunii din rată) pe care o plătesc pentru achiziția unei locuințe.”
Astfel, fundamentându-se pe premisa dificultăților financiare care au restrâns capacitatea statului de a asigura un spațiu locativ adecvat, pe fondul pensionărilor masive ale cadrelor vizate, dar și pe constatarea că limitarea utilizării compensației exclusiv la operațiunile de închiriere a avut o eficiență redusă în îndeplinirea obiectivului de loializare a personalului, Legea nr. 288/2018 a extins sfera de utilizare a compensației pentru chirie, permițând, alternativ, și acoperirea obligațiilor financiare periodice aferente achiziției unei locuințe.
Astfel, potrivit art. 201 alin. 21 din Legea nr. 80/1995, „Cadrele militare care îndeplinesc condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit alin. 1 și 2 și care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate. În această situație, compensația lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. 1, dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar sau pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. 23 din aceeași lege, „Pentru persoanele prevăzute la alin. 21, sumele se justifică cu un contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau un contract de vânzarecumpărare cu plata în rate a unei locuințe”.
Potrivit dispozițiilor art. 201 alin. 25 din Legea nr. 80/1995, „Prin rata lunară prevăzută la alin. 21 se înțelege suma tuturor costurilor lunare generate de contractul de credit ipotecar/ imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau de contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe conform scadențarului de plată, mai puțin cele legate de rambursările anticipate, eventualele dobânzi penalizatoare și alte costuri care nu se regăsesc în scadențarul de plată a ratelor lunare”.
Analiza expunerii de motive a Legii nr. 288/2018, precumși a prevederilor legale ce au materializat-o impune concluzia că dreptul cadrelor militare la compensația pentru chirie, respectiv la plata ratelor este numai subsidiar îndreptățirii acestora la asigurarea de către angajator a unui spațiu de locuit corespunzător, în vederea îndeplinirii adecvate a atribuțiilor de serviciu, și se naște în momentul neîndeplinirii obligației legale a angajatorului.
Totodată, sintagma „achiziția unei locuințe” — utilizată decătre legiuitor în expunerea de motive — obiectivează finalitatea propunerii legislative — dobândirea de către personalul eligibil a dreptului de proprietate asupra unei construcții, a unui imobil în care se poate locui. Această destinație este esențială în determinarea sferei utilizării alternative a compensației și exclude, de plano, valorificarea ei în vederea finanțării edificării unei locuințe, demers care nu oferă certitudinea finalizării imobilului, iar pe durata derulării acestuia scopul măsurii de protecție socială nu este atins.
Legislația primară relevă împrejurarea că scopul originaral acestei compensații lunare pentru chirie este închirierea unui spațiu locativ corespunzător îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, în absența căruia nu poate fi concepută existența unui contract de închiriere. Or, din moment ce măsura de protecție socială analizată reprezintă o utilizare alternativă a acestei compensații, rezultă că, în mod simetric, nici aceasta nu poate fi alocată decât pentru achitarea ratei aferente unui credit imobiliar/ipotecar destinat achiziționării unui spațiu existent, care poate fi locuit.
Aceeași concluzie este confirmată și de normeleinfralegale care reglementează cuantumul și condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie cadrelor militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale, adoptate în temeiul art. 201 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005, act normativ emis în vederea organizării executării legii.
Astfel, potrivit art. 41 din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005, cadrul militar aflat în situația prevăzută la art. 201 alin. 21 din Legea nr. 80/1995, care optează pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau unui contract de vânzarecumpărare cu plata în rate a locuinței, beneficiază de compensația lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ atât cerințele prevăzute la art. 2 lit. a), c) și d) sau art. 3 alin. (1) lit. b), b1), c) și f) din hotărârea de Guvern, cât și următoarele condiții:
-nu deține locuință proprietate personală nici el și nici soția/soțul în garnizoana/localitatea în care a fost numit în prima funcție, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detașat și/sau împuternicit, alta decât cea achiziționată prin creditul ipotecar/imobiliar sau prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care se solicită acordarea compensației lunare pentru chirie;
-prezintă, în copie, un contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau un contract de vânzarecumpărare cu plata în rate a unei locuințe, încheiat în nume propriu sau împreună cu soția/soțul. Contractul de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe va fi însoțit de contractul de vânzare-cumpărare a locuinței respective;
-locuința achiziționată prin credit ipotecar/imobiliar sau prin contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate să fie astfel situată încât să îi permită cadrului militar îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Normele citate impun cadrelor militare eligibile să prezinte, în copie, un contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe, încheiat în nume propriu sau împreună cu soția/soțul pentru a putea beneficia de compensația lunară pentru chirie în vederea plății ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar.
Aceste cerințe întăresc concluzia că scopul modificării legislative introduse în Legea nr. 80/1995 prin Legea nr. 288/2018 este, așadar, cel al asigurării imediate, în favoarea cadrelor militare, a unei locuințe utile, cu destinația de domiciliu/reședință, aptă de a fi locuită efectiv, așadar susceptibilă de a fi exploatată în sens și în interes casnic.
Ele implică, alături de celelalte condiții de care depindevalorificarea acestui beneficiu, ca respectiva locuință să existe de plano în materialitatea ei la momentul achiziției și exclud ipoteza plății compensației pentru chirie sub forma ratelor aferente unui credit ipotecar contractat în vederea construirii, în viitor, a unui spațiu locativ, întrucât scopul legii nu ar fi atins într-o atare ipoteză, ci încălcat.
Dintr-o altă perspectivă, trebuie subliniat că îndeplinireacondițiilor reglementate de art. 41 din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 trebuie dovedită de cadrul militar prin depunerea unui raport scris adresat comandantului/șefului unității militare, la care se atașează înscrisurile enumerate de art. 6 din același act normativ.
Examinarea acestor condiții, care implică și depunerea documentelor menționate de actul normativ, relevă faptul că acestea nu ar putea fi îndeplinite în situația în care compensația pentru chirie ar fi solicitată în vederea achitării ratei aferente unui credit ipotecar pentru construirea unui imobil.
Aceasta, întrucât un imobil aflat în construcție nu satisface condiția de a fi situat într-o locație care să permită cadrului militar îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, impusă de art. 41 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005. Totodată, această situație este incompatibilă cu obligația solicitantului de a nu închiria sau schimba destinația locuinței, care trebuie dovedită prin semnarea unei declarații pe propria răspundere, conform art. 6 alin. (6) lit. a) din același act normativ. De asemenea, o atare construcție nu poate fi calificată drept imobil achiziționat, astfel încât dovada intabulării dreptului de proprietate să poată fi realizată cu un extras de carte funciară, așa cum stipulează art. 6 alin. (6) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005.
Către aceleași concluzii converg și dispozițiile art. 14 dinHotărârea Guvernului nr. 1.867/2005, care corelează momentul încetării compensației pentru chirie cu data dobândirii unei locuințe în proprietate personală sau cu cea a punerii la dispoziție de către angajator a unui spațiu locativ corespunzător.
Mai trebuie menționat că, deși sesizarea vizează creditul ipotecar, distincția dintre acesta și creditul imobiliar — în condițiile în care ambele pot fi destinate achiziției, construirii sau renovării unei locuințe — este artificială din perspectiva finalității soluției legislative disputate, circumscrisă necesității de a asigura cadrelor militare o locuință corespunzătoare, care să le permită îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, amplasată în consecință, așadar utilă, care există în materialitatea ei.
Ca atare, numai un atare imobil poate constitui obiect alprocedurii de achiziție, în sensul art. 201 alin. 21 din Legea nr. 80/1995, prin credit bancar, restituibil prin plata de rate lunare sau prin contract de vânzare cu plata în rate lunare, acoperite prin plata compensației.
Înalta Curte de Casație și Justiție reiterează faptul căceea ce s-a urmărit prin această măsură de protecție socială a fost asigurarea unui drept concret și efectiv la locuire, ea fiind prevăzută atât în interesul angajatului, cât și în cel al angajatorului, întrucât numai astfel se asigură îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ale angajatului, respectiv prin facilitarea obținerii unor condiții propice de trai.
În concluzie, analizând textele de lege supuse interpretării printr-o abordare teleologică, logică, sistematică și gramaticală, rezultă că legiuitorul a avut în vedere la stabilirea beneficiului compensației lunare pentru chirie exclusiv situațiile în care se dobândește efectiv un spațiu de locuit preexistent, respectiv un imobil construcție edificat — casă, apartament —, în care se poate locui, prin intermediul unui contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau al unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe. Așadar, sensul noțiunii de „achiziție” nu poate fi clarificat prin scoaterea acesteia din contextul general al reglementării, ci, dimpotrivă, numai din perspectiva scopului declarat al acesteia din urmă, după cum s-a subliniat deja.
În aceste condiții, contractele de credit ipotecar în vederea construirii unei locuințe nu pot fi valorificate pentru utilizarea compensației pentru chirie, câtă vreme art. 201 alin. 21 din Legea nr. 80/1995 particularizează scopul contractării creditului ipotecar ca fiind acela de achiziție a unei locuințe, iar extinderea sferei de aplicare a legii apare incompatibilă cu finalitatea măsurii de protecție socială, impusă prin voința legiuitorului.
