În Monitorul Oficial Partea I nr. 467/20.V.2025 a fost publicată Decizia . 26 din 27 ianuarie 2025 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
„În cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, banii dați cu dobândă, ca îndeletnicire, intră în categoria bunurilor supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale, conform art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, sau obiect al acestei măsuri de siguranță poate să îl constituie doar dobânda obținută prin săvârșirea infracțiunii, potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal”.
În consecință Înalta Curte a stabilit că: în cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, confiscarea specială poartă doar asupra dobânzii obținute prin săvârșirea infracțiunii, inclusiv când aceasta este cuprinsă în sumele ulterior împrumutate, și se dispune conform art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
În motivarea deciziei Înalta Curte arată că, dezlegarea prezentei probleme de drept impune oanaliză diacronică a modului de reglementare a infracțiunii de camătă, precum și a incidenței sancțiunii confiscării speciale în legătură cu aceasta. Infracțiunea de camătă a fost reglementată în Codul penal din 1969 la art. 295 lit. d), având denumirea de „speculă”, fiind ulterior abrogată prin Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, în prezent abrogată).
Fapta a fost din nou incriminată prin Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2011).
Potrivit art. 2 din Legea nr. 216/2011, „În înțelesul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarea semnificație:
a) camătă — dobândă pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut; b) cămătar — persoană fizică ce dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete.”
Art. 3 din Legea nr. 216/2011 prevedea că „(1) Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. (2) Sumele de bani obținute prin săvârșirea infracțiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă.” Legea nr. 216/2011 a reglementat activitatea decămătărie până la intrarea în vigoare, la 1 februarie 2014, a Codului penal, astfel cum rezultă și din art. 4 din cuprinsul acesteia. Cu toate acestea, definiția noțiunii de „camătă” a rămas valabilă și ulterior acestei date. Astfel, art. 351 din Codul penal a preluat reglementarea conținută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011. În schimb, dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 216/2011 nu au mai fost preluate, întrucât s-ar fi suprapus cu norma generală — art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
Astfel, art. 351 din Codul penal nu sancționează, înrealitate, nici darea de bani, nici darea de bani cu dobândă, nici darea de bani cu dobândă ca îndeletnicire și nici măcar darea de bani (ca îndeletnicire) efectuată de o persoană neautorizată (aceasta putând fi legală, de pildă, în ipoteza în care o persoană decide să facă acte de caritate împrumutând mai mulți cunoscuți, fără să perceapă vreo dobândă).
Așadar, socialmente periculos nu este darea de bani chiar în contextul prevăzut de textul de lege (ca îndeletnicire, de o persoană neautorizată), ci stabilirea dobânzii. Din acest motiv, elementul material constă în stabilirea de dobândă cu ocazia dării de bani, ca îndeletnicire, de o persoană neautorizată. Or, dacă infracțiunea se numește „camătă” (camăta exprimând dobânda), iar definiția conținută în art. 2 lit. a) din Legea nr. 216/2011 pune accentul pe dobândă, iar nu pe darea efectivă de bani, înseamnă că ceea ce legiuitorul interzice este stabilirea dobânzii, nu darea de bani.
Pentru consumarea infracțiunii nu este necesar, însă, cadobânda să fie încasată (percepută), fapta fiind tipică din momentul încheierii mai multor contracte de împrumut — care arată îndeletnicirea — în care părțile se înțeleg cu privire la perceperea unei dobânzi.
În cazul împrumutului de bani (împrumut de consumațiepotrivit Codului civil), prin încheierea valabilă a contractului, împrumutatul devine proprietarul bunului și suportă riscul pieirii acestuia, potrivit art. 2.160 din Codul civil. Restituirea sumei împrumutate semnifică, de fapt, plata unei sume de bani având aceeași valoare, banii fiind bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor. Prin urmare, nu poate fi niciodată vorba de confiscarea sumei de bani remise și restituite, pentru că ea nu este chiar bunul folosit la comiterea faptei prevăzute de legea penală.
Fără darea unei sume de bani cu dobândă (caîndeletnicire), infracțiunea de camătă nu se poate săvârși. În aceste condiții, suma de bani dată este una indispensabilă pentru săvârșirea infracțiunii, neexistând modalități alternative de comitere. Or, simpla deținere a unei sume de bani nu prezintă, prin ea însăși, o stare de pericol pentru societate și nu dă naștere posibilității săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală, nici chiar atunci când autorul are în antecedente comiterea unei infracțiuni de camătă, cu excepția situației în care suma de bani este provenită din dobânzi obținute anterior în cadrul unor operațiuni cămătărești. Această concluzie se impune deoarece ceea ce este socialmente periculos este stabilirea dobânzii atunci când sunt împrumutate sume de bani ca îndeletnicire de către persoane neautorizate.
Prin urmare, în situația în care are loc darea de bani cudobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, obiectul confiscării speciale îl poate face exclusiv suma de bani reprezentând dobânda stabilită prin săvârșirea infracțiunii de camătă, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
Nu va putea face obiectul confiscării speciale în bazaart. 112 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Codul penal suma de bani dată cu dobândă, ca îndeletnicire. Bunul folosit la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală presupune ca acesta să fi înlesnit făptuitorului săvârșirea faptei, să îi fi servit făptuitorului la săvârșirea elementului material prevăzut de norma incriminatoare.
Însă, sumele de bani date cu împrumut nu au atributulde a înlesni săvârșirea infracțiunii de camătă și nici de a servi la comiterea infracțiunii deoarece sunt indispensabile pentru împrumutul de consumație, ce este reglementat de Codul civil, iar actele ilicit penale rezidă în stabilirea dobânzii (de o persoană neautorizată ce acordă împrumuturi ca îndeletnicire), infracțiunea prevăzută de art. 351 din Codul penal fiind prin natura sa juridică o infracțiune de pericol.
Totuși, atunci când din probele administrate rezultă căsuma împrumutată a fost obținută anterior din dobânda percepută ca urmare a comiterii unei infracțiuni de camătă, se va putea dispune și confiscarea sumei împrumutate, dar în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal și nu cel prevăzut de art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal.
În continuare, parchetul poate proba întrunirea condițiilorprevăzute de art. 1121 din Codul penal cu privire la sumele de bani împrumutate, cu privire la care nu se poate stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă că provin din sume obținute anterior cu titlul de dobândă. Ca urmare a modificărilor aduse dispozițiilor art. 1121 alin. (2) din Codul penal prin care s-a eliminat enumerarea limitativă a anumitor categorii de infracțiuni, menținându-se doar cea privind necesitatea ca limita superioară a pedepsei să fie de 4 ani sau mai mare, confiscarea extinsă va fi aplicabilă și infracțiunii de camătă, bineînțeles, dacă sunt întrunite și celelalte condiții privind luarea măsurii.
În aceste condiții trebuie apreciat că în cazul infracțiuniide camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, confiscarea specială poartă doar asupra dobânzii obținute prin săvârșirea infracțiunii, inclusiv când aceasta este cuprinsă în sumele ulterior împrumutate, și se dispune conform art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
Partajează acest conținut:
