Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în ședința de luni, sesizarea formulată de Tribunalul Suceava privind pronunțarea unei hotărâri prealabile în ceea ce privește competența instanței de a se pronunţa asupra modificării, în baza art. 58 din Legea 18/1991, a unui titlul de proprietate. Astfel, ÎCCJ a stabilit că ”instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond cererile având ca obiect rectificarea titlurilor de proprietate emise conform Legii nr. 18/1991, art. 58 din acest act normativ fiind aplicabil şi în acest caz”.
Decizia nr. 19 în dosarul nr. 3418/1/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
”Admite sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secţia I civilă, în dosarul nr. 5511/314/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea dispoziţiilor art. 591 alin. (2) raportat la art. 58 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost completate prin art. 92 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2011 privind privind unele măsuri de organizare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, precum şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 219/2012 şi art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
Instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond cererile având ca obiect rectificarea titlurilor de proprietate emise conform Legii nr. 18/1991, art. 58 din acest act normativ fiind aplicabil şi în acest caz.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.”
Pe 23 decembrie 2020, Tribunalul Suceava a sesizat prealabil Curtea Supremă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în următoarea chestiune de drept:
”Dacă dispoziţiile art. 59 ind. 1 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 exclud sau nu competenţa instanţei de judecată de a se pronunţa asupra modificării titlului de proprietate, modificare solicitată în baza art. 58 din legea menţionată, respectiv dacă procedura reglementată de art. 59 ind. 1 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 este obligatorie şi exclusivă sau facultativă şi alternativă pentru ipotezele prevăzute de art. 235 alin. 3 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.”
Tot azi, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 371/100/2020, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2.523 din Codul civil, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Guvernului nr. 582/2015 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, determină momentul obiectiv de la care reclamantul ar fi trebuit să cunoască existenţa drepturilor reclamate având ca obiect drepturi băneşti reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
