Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat marți 7 noiembrie ghidul privind condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație şi Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în materie civilă.
Potrivit dispozițiilor de ordin constituţional, principalul rol al Înaltei Curți de Casație și Justiție este de a unifica practica judiciară, legea procesual civilă asigurând acest deziderat prin intermediul a două mecanisme: întrebarea prealabilă și, respectiv, recursul în interesul legii. Hotărârile pronunțate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea acestor proceduri au aceeași natură juridică, oferind interpretări ale legii şi sunt obligatorii pentru toate instanțele judecătoreşti naţionale, începând cu data publicării lor în Monitorul Oficial al României.
Mecanismul instituit de întrebarea prealabilă reprezintă un mecanism de unificare aprioric, stabilit de legiuitor în vederea preîntâmpinării apariției unei jurisprudențe divergente și pentru asigurarea, în această modalitate, a securității raporturilor juridice. Unele dintre condițiile de admisibilitate o diferențiază de recursul în interesul legii, acesta din urmă fiind mecanismul de unificare ce intervine a posteriori, după formarea unei practici neunitare.
Potrivit art. 519 Cod procedură civilă, posibilitatea sesizării instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile aparţine completurilor de judecată din cadrul tribunalelor, curţilor de apel sau de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Chestiunea de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită trebuie să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.
Chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăţi de interpretare a unor dispoziţii legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, ce necesită rezolvarea de principiu a chestiunii de drept în procedura hotărârii prealabile, iar nu realizarea unor operaţiuni de interpretare şi aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanţele particulare ce caracterizează fiecare litigiu, ori existenţa unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei.
Ghid: https://www.iccj.ro/wp-content/uploads/2023/11/Ghid-HP-materie-civila.pdf
