Florian Dorel Bodog, fost ministru al Sănătății și actual decan al Facultății de Medicină și Farmacie Oradea, a fost achitat definitiv luni, 2 februarie 2026, de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul în care fusese acuzat de abuz în serviciu în legătură cu încadrarea unei consiliere personale.
De la condamnarea inițială la răsturnarea soluției în apel
În primă instanță (fond), Florian Bodog fusese condamnat la 2 ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, într-un dosar în care acuzarea a susținut că o consilieră personală ar fi fost „angajată fictiv”, fiind plătită din fonduri publice fără să fi prestat activitate la sediul Ministerului.
Pe lângă pedeapsa principală, instanța stabilise și interdicții privind ocuparea unor funcții publice, precum și obligația de a presta 60 de zile de muncă în folosul comunității. De asemenea, Bodog și consiliera sa, Olivia Andreea Marcu, fuseseră obligați să plătească în solidar peste 74.000 de lei către Ministerul Sănătății, reprezentând salariile încasate de aceasta.
În apel însă, instanța supremă a ajuns la o concluzie opusă: achitare.
Instanța supremă a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în contextul în care activitatea consilierului personal s-a desfășurat de la distanță, iar natura atribuțiilor specifice acestei funcții nu presupune o prezență fizică obligatorie la sediul instituției.
Instanța a mai arătat că eventualele nereguli administrative legate de formalizarea raportului de muncă nu pot fi transformate automat în răspundere penală. Dreptul penal, au subliniat judecătorii, are caracter de „ultima ratio” și nu trebuie folosit pentru a sancționa deficiențe de organizare sau control instituțional.
Instanța a reținut că activitatea consilierului personal s-a desfășurat de la distanță și că, prin specificul postului, nu e obligatorie o prezență fizică zilnică la sediul instituției.
Înalta Curte a constatat că funcția de consilier personal este caracterizată printr-un raport juridic special de încredere și colaborare directă, având un conținut preponderent intelectual și consultativ, care nu poate fi evaluat prin parametri cantitativi standardizați. Lipsa prezenței fizice nu este echivalentă cu lipsa activității prestate.
Totodată, instanța supremă a stabilit că eventualele neregularități de ordin administrativ privind formalizarea raportului de muncă nu pot fi subsumate sferei răspunderii penale, dreptul penal având caracter de ultima ratio și neputând fi utilizat pentru sancționarea deficiențelor de organizare sau control instituțional.
În ceea ce privește infracțiunile de fals intelectual reținute în mod subsecvent, Înalta Curte a apreciat că acestea sunt indisolubil legate de pretinsa faptă principală de abuz în serviciu și că, în absența acesteia, nu pot subzista autonom.
Prin această soluție, Înalta Curte reafirmă principiul potrivit căruia dreptul penal nu poate substitui mecanismele administrative și nu poate fi extins dincolo de limitele legale, cu încălcarea principiului legalității incriminării.
Partajează acest conținut:
