Hotărârea instanței de apel prin care se statuează definitiv asupra existenței infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (în sensul că permisul de conducere grecesc a fost falsificat de persoane necunoscute) reprezintă situația premisă pentru stabilirea semnificației penale a faptei complicelui. Furnizarea de către inculpat unei persoane, a datelor sale personale și a fotografiei, precum și a unei sume de bani sunt acte materiale care facilitează în plan obiectiv comiterea acțiunii tipice de falsificare de către persoana cu identitate necunoscută, fapta acestuia constituind act de complicitate materială.
Prin sentinţa penală din 28.09.2020, pronunțată de Judecătoria Cluj a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 8 luni şi 10 zile închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen. (fapta săvârşită în prima parte a anului 2019), conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (fapta din 09.06.2020), două infracţiuni de uz de fals prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. (fapte din 08.03.2019 şi 09.06.2019) şi 5 infracţiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. (faptele din 08.03.2019, 26.03.2020, 09.06.2019, 23.06.2020 și 24.06.2020), comise parţial în concurs real de infracţiuni cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2000 din 20.12.2019 pronunţată de Judecătoria Cluj.
În temeiul art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66, alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost aplicată inculpatului O. pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică, de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din durata pedepsei stabilite perioada reţinerii de 24 de ore.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A., începând cu data de 28.09.2020.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a permisului de conducere aparent emis de autorităţile din Grecia pe care este înscrisă seria B.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A.
Prin decizia penală din 10 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/211/2020, Curtea de Apel Cluj – Secţia penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 694/28.09.2020 a Judecătoriei Cluj.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reţinut în drept că faptele inculpatului O., care:
– în prima parte a anului 2019, a furnizat unei persoane datele personale şi fotografia sa, respectiv o sumă de 1000 euro, pentru obţinerea permisului de conducere grecesc cu seria B, falsificat de persoane necunoscute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen.;
– în data de 08.03.2019, în jurul orei 23:20, a condus autoturismul marca Mercedes, fără a poseda permis de conducere, iar la intersecţia semaforizată nu a respectat culoarea roşie a semaforului, fiind oprit de organele de poliţie, ocazie cu care acesta s-a legitimat şi a prezentat poliţistului permisul de conducere grecesc seria B, despre care ştia că este fals, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., şi uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.;
– la data de 09.06.2019, în jurul orei 01:50, a condus autoturismul marca D în mun. Cluj Napoca, fără a poseda permis de conducere şi având o alcoolemie de 0,86 g/l alcool pur în sânge şi din cauză că nu a păstrat o distanţă de siguranţă a intrat în coliziune cu auto marca E determinând vătămarea corporală a numitului F., iar la sosirea organelor de poliţie, le-a prezentat acestora permisul de conducere grecesc seria B, despre care ştia că este fals, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.;
– la data de 26.03.2020, în jurul orei 16:40, a condus autoturismul marca G. în mun. Cluj Napoca, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen.;
– la data de 23.06.2020, în jurul orei 17:53, a condus autoturismul marca G., pe drumul naţional IF (…), fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen.;
– la data de 24.06.2020, în jurul orei 01:05, a condus autoturismul marca Fiat în mun. Cluj Napoca, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen.,
– totul cu aplicarea art. 38 alin. (1), (2) C. pen..
La data de 20 ianuarie 2021, condamnatul O. a declarat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 1426 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia penală, prin apărător ales.
Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1426 din data de 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală, a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., dar şi pe cele prevăzută de art. 437 raportat la art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 26 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reținându-se, în esență, că, formal, analiza aspectelor antamate de inculpat se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct.7 C. proc. pen.
Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauza de faţă, recurentul inculpat O. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”), susținând, în esență, că fapta reținută prin decizia recurată nu corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., deoarece participaţia penală a complicelui este condiţionată de fapta autorului, iar în lipsa unei hotărâri care să statueze asupra existenţei acesteia, nu se poate stabili tipicitatea faptei complicelui.
Critica recurentului inculpat este nefondată.
Conform art. 48 alin. (1) C. pen., ”(1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.” Astfel, în raport cu autoratul, complicitatea apare ca o formă de participaţie secundară, accesorie, întrucât cel care este complice doar ajută la săvârşirea unei fapte executate de autor. Ca formă a participaţiei, complicitatea presupune, sub aspectul laturii obiective, să se fi săvârşit în mod nemijlocit, de către o altă persoană (autor), o faptă prevăzută de legea penală şi să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea faptei respective.
Se mai reţine că această contribuţie a complicelui trebuie să fie efectivă, iar atunci când participantul efectuează un act material care facilitează în plan obiectiv comiterea acţiunii tipice, fapta acestuia constituie act de complicitate materială.
Cu alte cuvinte, săvârşirea faptei tipice de către autor reprezintă situaţia premisă pentru stabilirea semnificaţiei penale a faptei complicelui, întrucât în lipsa unei fapte care să aparţină ilicitului penal prin trăsături şi conţinut, sprijinul dat de complice nu ar avea relevanţă penală.
Falsul material în înscrisuri oficiale este definit de art. 320 alin. (1) C. pen. astfel: ”(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”
Înalta Curte reţine că, sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracţiuni constă într-o acţiune de falsificare prin alterare sau / şi prin contrafacere, iar pentru existenţa infracţiunii este necesar ca actul astfel falsificat să fie apt să producă consecinţe juridice.
În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., constă în aceea că, în prima parte a anului 2019, inculpatul A. a furnizat unei persoane datele personale şi fotografia sa, respectiv o sumă de 1000 euro, pentru obţinerea permisului de conducere grecesc cu seria B, falsificat de persoane necunoscute.
Ca atare, instanţa de apel a statuat definitiv în sensul că permisul de conducere grecesc cu seria B a fost falsificat de persoane necunoscute, aceasta constituind situația premisă pentru stabilirea semnificației penale a faptei complicelui.
În ceea ce privește contribuția recurentului O., în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., se reține că aceasta a fost una efectivă, inculpatul furnizând unei persoane datele sale personale şi fotografia sa, precum şi o sumă de bani, respectiv 1000 euro. Așadar, recurentul, prin actele materiale astfel efectuate, a facilitat în plan obiectiv comiterea acțiunii tipice de către persoana cu identitate necunoscută.
De altfel, se notează că judecata în fața primei instanțe s-a desfășurat conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen. (procedura în cazul recunoaşterii învinuirii), la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2020, recurentul, prin declaraţia dată în calitate de inculpat în faţa judecătoriei, recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi pentru care a şi fost condamnat.
În ceea ce priveşte critica inculpatului vizând lipsa unei hotărâri care să statueze asupra existenţei faptei autorului pentru a se putea stabili tipicitatea faptei complicelui, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurentului, că această condiţie nu a fost prevăzută de legiuitor şi nu conduce ab initio la concluzia că nu există fapta autorului. Interpretarea acestei dispoziții în sensul dorit de către recurent ar reprezenta o adăugare la lege şi, implicit, o încălcare a principiului legalității.
În cauza pendinte, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, instanţa de apel a stabilit cu autoritate de lucru judecat că fapta autorului infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., există şi constă în contrafacerea permisului de conducere grecesc cu seria B, falsificat de persoane necunoscute.
Se mai reţine că nemulțumirile recurentului vizând calificarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat excedează cenzurii pe calea recursului în casație al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. În plus, în încheierea de admitere în principiu s-au stabilit limitele în care poate fi analizat pe fond recursul în casație pendinte.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat.
Partajează acest conținut:
