Conf. Univ. Dr. Av. Mircea Ursuța din Baroul Bihor a ridicat în fața Tribunalului Bihor excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (4) lit. a și art. 102 alin. (3) lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 3/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce prevede că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entităţile prevăzute la art. 4 din ordinul sus menţionat, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului, texte care contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României.
Echipa Ursuța și Asociații din care face parte și Narcisa Dărăban- doctorandă în drept contravențional, susțin că în esență, Curtea Constituțională nu a declarat neconstituționale aceste texte de lege, astfel cum au fost acestea interpretate prin decizia Înaltei Curți, iar admiterea excepției ar influența hotărâtor soluția care urmează a fi pronunțată în calea de atac a apelului, sub aspectul admiterii posibilității că unele sancțiunile aplicabile în temeiul unor măsurători cu aceste aparate sunt netemeinice raportat la marja de eroare pe care acestea o pot înregistra.
Sub aspectul fondului excepției, s-a solicitat Curții Constituționale admiterea excepției și constatarea neconstituționalității art. 102 alin. (4) lit. a și art. 102 alin. (3) lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 3/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, articole și interpretare care, în mod nejustificat și neconstituțional, limitează posibilitatea incidenței unor erori de măsurare a aparatelor pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre) doar la momentul verificării şi omologării aparatului, neeaceptând posibilitatea incidenței unei erori de măsurare cu ocazia utilizării aparatului în practică, conturând o imposibilitate a stabilirii valorii efective.
Textele legale contestate sunt următoarele:
Art. 102 alin. (4) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
“(4) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 120 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul ori de tractor agricol sau forestier a următoarelor fapte:
a) depăşirea cu mai mult de 70 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic;”
Art. 102 alin. (3) lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
“ (3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor fapte:
e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”
Decizia nr. 3/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
“În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările şi completările ulterioare, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entităţile prevăzute la art. 4 din ordinul sus-menţionat, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului.”
Textele Constituționale:
Art. 21 – Accesul liber la justiţie
,,(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.’’
Art. 124: Înfăptuirea justiţiei
,,(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.”
<<În esență, apreciem că interpretarea art. 102 alin. (4) lit. a) și art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin prisma Deciziei nr. 3/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care permit sancţionarea unei persoane pentru depăşirea vitezei legale printr-o determinare aproximativă, fără deducerea marjei de eroare a cinemometrului din măsurarea efectuată, încalcă art. 21 și art. 124 din Constituţie şi art. 6 alin. (2) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.>> se argumentează în excepție.
În motivarea excepției avocații arată că prin această interpretarea s-a instituit o prezumție absolută privind viteza legală a autoturismului, măsurată pe baza mijloacelor tehnice omologate, prezumție care este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil.
Procedura contravenţională este asimilată, în privinţa garanţiilor procesuale, celei penale. Or, una din garanţiile procesuale ale dreptului la un proces echitabil în materie penală este principiul in dubio pro reo.
În multiple ipoteze Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că domeniul răspunderii contravenţionale, astfel cum este reglementat de dreptul intern român, intră în sfera acuzaţiilor de natură penală, contravenientul beneficiind de toate garanţiile oferite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, inclusiv cu privire la respectarea principiului in dubio pro reo.
În acelaşi timp, se subliniază în excepția ridicată faptul că orice aparat de măsură, inclusiv cinemometrele, prezintă o marjă de eroare a măsurătorilor efectuate. Acest aspect prezintă un caracter notoriu, care este confirmat incluciv de adresele Biroului Român de Metrologie Legală, în care se indică erorile înregistrate de aparatele radar la momentul testării acestora. În aceste condiţii, viteza indicată de aparatul radar la momentul înregistrării faptei nu exprimă viteza reală de deplasare a autovehiculului.
Este împotriva logicii lucrurilor ca privitor la un aparat de măsurare ce prin natura lui este predispus la erori de măsurare să se stabilească o prezumție legală absolută care să înlăture această stare de fapt. Prin această interpretare, contravenientul este lipsit de protecția și incidența principiului in dubio pro reo, care efectiv este înlăturat.
Totodată, ideea de imuabilitate a verificărilor acestor aparate într-un mediu static, înainte de darea în folosință efectivă, nu poate fi încurajată și perpetuată, în contextul în care pe lângă faptul că discutăm de mijloace tehnice, predispuse prin natura lor tehnică la erori, există și erori care nu sunt doar de fabricație, putând fi ulterioare testării, ca urmare a exploatării în teren. Uzura în timp, dar și alte elemente de natură tehnică pot să influențeze în mod considerabil buna funcționare a acestora, motiv pentru care, raportarea strict numai la o dată anterioară de verificare a acestora reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului la un proces echitabil, contravenientul neavând la dispoziție niciun mijloc prin care să-și asigure o apărare efectivă într-o asemenea situație.
Or, aparatele de măsurare a vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre) se pot strica și pot avea erori pe întreg parcursul folosirii lor datorită faptului că sunt mijloace tehnice. În analogie, aplicarea interpretării oferite prin Decizia nr. 3/108 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la un exemplu concret, respectiv la un ceas, ar duce la ideea că ora pe care o indică un anumit ceas este ora exactă. Or, noi cunoaștem faptul că ceasul poate indica doar o oră aproximativă, fiind posibilă setarea acestuia cu minute înainte sau înapoi. Chiar și Rolexurile, cunoscute ca fiind cele mai precise ceasuri, pot indica o oră greșită.
Având în vedere toate aceste condiţii, respectarea principiului potrivit căruia îndoiala profită acuzatului, s-ar impune să se reţină că viteza sa de deplasare a fost cea mai mică viteză posibilă/probabilă, adică viteza înregistrată de aparatul radar din care se scade marja de eroare a aparatului radar.
Raționamentul expus mai sus și susținut de echipa Ursuța este validat și de legislația europeană. În acest sens, se face trimitere la Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră. Trimiterea la această directivă este relevantă pentru a sublinia că și la nivel european s-a statuat cu privire la necesitatea stabilirii vitezei de circulaţie implică luarea în considerare a vitezei corectate cu marja de eroare.
Mai mult, este greu de acceptat şi lipsit de justificare ca pentru resortisanţii unui alt stat membru al Uniunii Europene care săvârşesc contravenţia prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 să se ia în considerare viteza corectată cu marja de eroare, iar pentru cetăţenii români aflaţi în aceeaşi situaţie să se ia în considerare viteza indicată de cinemometru.
Totodată, în multe ţări europene, la viteza stabilită de radar se aplică direct, fără intervenţia instanţei, toleranţa prevăzută de lege, contravenientul fiind sancţionat pentru viteza rezultată în urma aplicării acestei marje, fiind recunoscută și admisă marja de eroare a aparatelor de măsurare.
Nu în ultimul rând, în excepția invocată se susține că interpretarea articolelor invocate prin Decizia menționată fac ca justiția să devină parțială și inegală.
În contextul în care aparatul de măsurare poate să prezinte erori, există posibilitatea ca pentru un conducător auto aparatul să înregistreze o viteză superioară celei de fapt, iar pentru alt autoturism să înregistreze o viteză inferioară, sens în care se naște întrebarea Unde e egalitatea și cum va putea instanța să aprecieze în concret echilibrul acestor măsurători?
Astfel, nu poate fi considerată a fi unică și egală o justiție care pune semnul egalității între adevărul judiciar și adevărul obiectiv, în contextul în care cunoaștem că adevărul judiciar este cel ce trebuie probat, fiind stabilit pe baza probelor administrate în conformitate cu toate principiile de drept. Stabilirea încă de la început a identității totale între adevărului judiciar și adevărul obiectiv este o încălcare flagrantă a dispozițiilor invocate.
Toate aceste motive, explicate pe larg, au fost suficiente pentru ca Tribunalul Bihor să admită sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată de echipa Ursuța și Asociații S.P.A.R.L. și potrivit încheierii pronunțate, să dispună sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (4) lit. a) şi art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 3/2018, prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României.
Având în vedere importanța majoră a soluționării acestei excepții pentru cauza aflată pe rol, Tribunalul a decis de asemenea ca în temeiul art. 413 alin. (1) pct. (1) Cod de procedură civilă să suspende judecarea cererii de apel până la pronunţarea de către Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Felicitări echipei de avocați și rămâne să urmărim parcursul acestei excepții, având în vedere că soluționarea acesteia este în măsură să afecteze toți șoferii ce circulă pe drumurile României.
