Cu unanimitate de voturi în ședința de azi 21 iunie Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și deputați neafiliați.
Curtea a constatat că dispozițiile art.7 alin.(3), art.10 alin.(2) și (3), art.11 alin.(4), art.16 alin.(2) și (6), art.20 alin.(1), art.36 alin.(4), art.66 alin.(2), art.96, art.122 alin.(1), art.128 alin.(3), art.149 alin.(3) lit.g) și art.240 alin.(3) din Legea învățământului superior, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În esență, Curtea a constatat, în ceea ce privește criticile privind pretinsa neconstituționalitate extrinsecă a legii, că aceasta a fost adoptată cu respectarea exigențelor procedurii parlamentare referitoare la instituția întoarcerii legii, prevăzută de art.75 alin.(1), (4) și (5), prin raportare la art.73 alin.(3) lit.n) din Constituție. Totodată, Curtea a reținut că sunt întrunite și criteriile de calitate a legii, dispozițiile criticate nefiind de natură să aducă atingere principiului securității juridice, previzibilității și clarității normelor, fiind, în consecință, respectate dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.
Cu privire la criticile de natură intrinsecă, formulate punctual față de prevederile legale menționate, Curtea a statuat că nu este nesocotit principiul egalității în drepturi și nici nu este afectat dreptul la învățătură prin prisma prevederilor cuprinse în legea criticată care reglementează reducerea tarifelor pe diversele mijloace de transport acordate studenților, a celor care permit instituțiilor de învățământ superior să înființeze diverse tipuri de entități care să contribuie la creșterea performanțelor acestora ori a prevederilor care oferă posibilitatea instituțiilor de învățământ superior de a redistribui anumite sume în vederea realizării de obiective de investiții și/sau pentru acordarea de burse pentru studenți. Totodată, Curtea nu a putut reține critica prin raportare la prevederile art.148 din Constituție cu referire la integrarea in Uniunea Euopeanaconstatarea acordării unor ajutoare de stat excedând competenței sale.
Art. 1 (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Art 73 (3) Prin lege organică se reglementează:
n) organizarea generală a învăţământului;
Art 75 (1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5) , articolul 40 alineatul (3) , articolul 55 alineatul (2) , articolul 58 alineatul (3) , articolul 73 alineatul (3) literele e) , k) , l) , n) , o) , articolul 79 alineatul (2) , articolul 102 alineatul (3) , articolul 105 alineatul (2) , articolul 117 alineatul (3) , articolul 118 alineatele (2) şi (3) , articolul 120 alineatul (2) , articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5) . Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.
(4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1) , intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă.
(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere.
Partajează acest conținut:
