Titlul problemei de drept: Lipsa necesității atașării ulterioare la dosar a exemplarului cererii de chemare în judecată conținând semnătura în original a reclamantului sau, după caz, a aplicării ulterioare a semnăturii pe cererea de chemare în judecată, în ipoteza în care aceasta a fost expediată instanţei prin fax sau e-mail.
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: alte cereri
- Acte normative incidente: art. 194 lit. f), art. 199 alin. (1), art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: semnătură în original, cerere de chemare în judecată, fax, e-mail.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Titlul temei de dezbatere, astfel cum a fost comunicat I.N.M. de către Curtea de Apel Bacău, a fost redactat în următorii termeni: „Dacă semnătura pe care trebuie să o cuprindă cererea de chemare în judecată, prevăzută de art. 194 lit. f) C. proc. civ., trebuie să fie olografă în cazul cererilor trimise instanței prin fax sau e-mail.”, acesta nefiind însoțit de către vreo detaliere a problemei de practică neunitară sesizate. Întrucât din datele transmise nu rezultă cu claritate obiectul temei ce se solicită a fi abordată, I.N.M. a reformulat titlul temei și a conceput un punct de vedere raportat la problema considerată, în opinia acestuia, ca fiind aceea în privința căreia s-a formulat sesizarea.
Potrivit art. 194 lit. f) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre alte mențiuni, semnătura.
Art. 199 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.
În conformitate cu art. 292 alin. (2) C. proc. civ., dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul și, la cerere, să îl prezinte instanței, sub sancțiunea de a nu se ține seama de înscris.
Aspectul care a determinat practică neunitară vizează necesitatea sau nu a înaintării actului de sesizare a instanței în original sau, după caz, necesitatea sau nu a aplicării semnăturii pe cererea de chemare în judecată în ipoteza în care aceasta a fost transmisă prin fax sau prin poștă electronică, scanată.
Pornind de la premisa că transmiterea cererii de chemare în judecată prin fax și prin poștă electronică este permisă de lege în mod expres, iar printr-o atare transmitere nu se poate comunica exemplarul original al cererii de chemare în judecată, rezultă că exemplarul primit prin fax sau prin poștă electronică, ulterior materializat pe suport scris, îndeplinește exigențele dispozițiilor de procedură, fără a fi necesară atașarea ulterioară la dosar a exemplarului conținând semnătura executată în original sau, după caz, semnarea ulterioară a cererii. De altfel, nicio dispoziție legală nu impune depunerea la dosar a cererii de chemare în judecată sau a unui alt act de procedură emanând de la parte în original.
Cu toate acestea, nu se poate face abstracție de împrejurarea că semnătura de pe un atare exemplar al cererii de chemare în judecată reconstituie prin copiere semnătura de pe originalul actului de sesizare, un atare înscris constituind o copie a înscrisului original.
Or, dacă în privința înscrisurilor probatorii, art. 292 alin. (2) C. proc. civ. prevede obligația părții de a avea asupra sa originalul și, la cerere, de a îl prezenta instanței, cu atât mai mult trebuie să se admită că instanța poate, dacă apreciază necesar, să-i solicite reclamantului să prezinte originalul cererii de chemare în judecată. Aspectul ar prezenta relevanță îndeosebi în ipoteza executării unei semnături a cărei veridicitate ar fi pusă sub semnul îndoielii, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza contestării acesteia, administrarea probei cu expertiză grafoscopică ar impune cercetarea înscrisului original.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că nu se impune atașarea ulterioară la dosar a exemplarului cererii de chemare în judecată conținând semnătura în original a reclamantului sau, după caz, aplicarea ulterioară a semnăturii pe cererea de chemare în judecată, în ipoteza în care aceasta a fost expediată instanţei prin fax sau e-mail. Cu toate acestea, în măsura în care veridicitatea semnăturii este contestată, instanța este în drept să solicite reclamantului prezentarea originalului cererii de chemare în judecată sau, după caz, în condițiile legii, semnarea ulterioară a acesteia.
În unanimitate, opinia exprimată de către participanți a fost aceea că se impune atașarea ulterioară la dosar a exemplarului cererii de chemare în judecată conținând semnătura în original a reclamantului sau, după caz, aplicarea ulterioară a semnăturii în original pe cererea de chemare în judecată, în ipoteza în care aceasta a fost expediată instanţei prin fax sau e-mail. Motivarea acestei soluții rezidă în argumentul că cerința prescrisă de art. 194 lit. f) C. proc. civ. impune aplicarea unei semnături în original, nefiind menționată posibilitatea unei reproduceri de semnătură prin fotocopiere/scanare.
De asemenea, art. 292 alin. (2) C. proc. civ. nu este aplicabil actului de procedură reprezentat de cererea de chemare în judecată, ci exclusiv înscrisurilor probatorii, pentru acestea din urmă fiind prevăzută formalitatea conformării cu originalul a copiei înscrisului probatoriu, obligație ce nu este reglementată și în privința cererii de chemare în judecată. Posibilitatea reglementată de lege de transmitere a actului de procedură prin intermediul faxului sau e-mail-ului nu impietează asupra obligației reclamantului de a semna în original cererea astfel transmisă.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.
