E medicul care transformă sfârșitul într-un nou început, moartea într-o nouă șansă la viață. Este medicul care gestionează cele mai critice momente, atunci când trebuie să convingă familiile ale căror membrii tocmai au murit, că pot trăi într-un nou corp. Este vorba despre medicului orădean Carmen Pantiș coordonatorul centrului de transplant din Bihor. Acum îndrăgitul medic trece prin momente cumplite: azi își înmormântează mama. Pe doamna Maria.
“Drum lin spre stele scumpa mea mămică Înmormintarea va fi sâmbata 31 Decembrie 2022 la orele 14 în Cimitirul Municipal Rulikowski Capela Hașaș Oradea”, e mesajul doctorului Carmen Pantiș care a declanșat o mulțime de reacții pentru a susține “doctorul care spune <da! vieții>” în fața morții. Un mesaj tulburător îi este adresat medicului de episcopul greco-catolic PS Virgil Bercea.
“Doamna Doctor,
… s-a dus mama și, s-a tot dus …
s-a dus la sorcovit pe alte tărâmuri mai bune…
s-a dus să-L sorcovească, în rai, pe Domnul!
S-a dus mama, la „Casa Tatalui Cesesc”, acolo unde cu toții ne vom regăsi odată…
Vă înțeleg durerea și suferința și as dori să vă mângâi prin cuvintele mele și să vă încurajez: să fiți sigură ca acum, mama, este în ceruri.
Să o plângeți dar, să nu vă frângeți sufletul – mama dorește să fiți puternică și senină – .
Acum, mama, se odihnește în pace, în pacea Domnului.
Dumneavoastra ați fost mândria și bucuria mamei și asa o să rămâneți mereu.
Bunul Dumnezeu să-i ierte păcatele și să-i facă parte cu sfinții Săi!
Va sunt aproape, vă prețuiesc foarte mult și aș dori să vă usurez suferința cu o rugăciune pentru sufletul mamei…Vă îmbrățisez cu tot dragul și respectul.” Episcop Virgil Bercea
Într-un interviu recent acordat bihorjust.ro medical a povestit că a venit pe lume într-un castel, a pornit la drum în medicină într-un dispensar dintr-un cătun de munte și s-a vindecat de doliul patologic provocat de moartea prematură a tatălui său urmând cursuri de paliație.
“Așa am ajuns să cer conducerii secției ATI să fiu lăsată să vorbesc cu familiile celor care aveau un deces”
Iată cum își amintește medical prima întâlnire cu mama:”A fost o întrerupere de curent în noaptea în care urma să mă nasc și moașa, disperată, a plecat împreună cu mama din dispensa, în castelul din Balc, singurul loc cu lumină, deoarece exista acolo un generator de curent care funcționa. Deși nu eram prințesă (tata, inginer agronom și mama, contabilă), am respirat prima dată în castel. Extrem de mică la naștere – 2,2 kilograme – am crescut învăluită în iubirea și ocrotirea unei familii în care am fost primul și singurul lor copil.Am stat în Balc până la 3 ani. Țin minte că eram mulți copii și stăteam mult pe iarba din fața casei – era extraordinar de frumos. Duminica aveam parte de plimbare cu șareta trasă de doi cai albi prin livada superbă de meri, plantată sub coordonarea tatălui meu”. Medicul nu s-a sfiit să vorbească nici despre căderile sale care au ajutat-o să devină mai puternică. A suferit cumplit după moartea tatălui.
“Tata a murit sub ochii mei, după o complicație apărută după intervenția pe cord deschis. Am suferit un șoc atunci. M-am simțit ani de zile vinovată de moartea tatălui meu și am dezvoltat o stare de doliu patologic.
Am decis să urmez cursurile de paliație pentru a învăța cum te poți vindeca de doliu patologic și cum să comunici veștile proaste. Așa am ajuns să cer conducerii secției ATI să fiu lăsată să vorbesc cu familiile celor care aveau un deces și, ulterior, cu familiile celor care aveau un donor în moarte cerebrală, internat în Clinica ATI. Absorbeam ca un burete durerea lor și am început încet, încet să mă vindec de durerea mea sfâșietoare legată de moartea prematură a tatălui meu, Augustin…Martin Luther a scris: <Cel care n-a suferit vreodată, nu are cum să înțeleagă speranța!>”.
Sincere condoleanțe, doamna doctor Pantiș!
Partajează acest conținut:
