Motivarea deciziei prin care ÎCCJ a respins, ca inadmisibilă, sesizarea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea unei chestiuni referitoare la competenţa DGA de a efectua acte de cercetare penală şi pentru persoane care nu sunt angajate ale MAI a fost publicată, joi, în Monitorul Oficial. Curtea Supremă a arătat că atunci când se analizează competenţa de urmărire penală pentru cauze cu urmărire proprie, ceea ce interesează este strict competenţa procurorului, nu a organului de cercetare penală.
În motivarea deciziei, Înalta Curte a arătat că procurorul este cel care efectuează urmărirea penală în mod exclusiv în unele cazuri, printre care cele de corupţie. Magistratul are posibilitatea, conform Codului de procedură penală, să delege efectuarea unor acte de urmărire către poliţia judiciară. În unele cazuri de corupție, procurorul au apelat și apelează la polițiștii din Direcţia Generală Anticorupţie, aflată în structura Ministerului de Interne.
Această procedură a fost contestată de unii avocați, care consideră că ofițerii din cadrul DGA pot face acte de cercetare penală doar în cazul personalului din cadrul Ministerului de Interne, deci nu pentru persoane care nu au această calitate – conform OUG 120/2005.
DOCUMENT – Motivarea deciziei 21/2020 [R] referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: ”Dacă lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie pot efectua, conform art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, acte de cercetare penală prin delegare şi în alte cauze penale decât cele prevăzute în art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor:
Partajează acest conținut:
