În perioada 15-16 noiembrie 2023 a avut loc, la Bucureşti, Întâlnirea preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, dedicată
discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal şi procesual penal, a fost dezbătută și roblema de drept ce a generat practică neunitară se referă la situația în care
mandatul de arestare preventivă este emis în lipsa inculpatului. În procedura executării mandatului, prevăzută de art. 231 din Codul de procedură penală, se confirmă arestarea
preventivă și executarea mandatului pe o perioadă de 30 de zile. În ceea ce privește data de început a mandatului de arestare preventivă, data interpelării inculpatului de către
organele de poliție este diferită de data introducerii inculpatului arestat în centrul de reținere și arestare preventivă (diferență de aproximativ o oră).
Se are în vedere că măsura arestării preventive se dispune pe durată determinată, de maxim 30 de zile (art. 226 alin. (2) din Codul de procedură penală), termenul substanțial
fiind, așadar, calculat pe zile pline, nu pe ore (art. 271 din Codul de procedură penală).
Într-o primă opinie, s-a apreciat că în procedura în discuție, se confirmă arestarea preventivă și executarea mandatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data
introducerii în centrul de reținere și arestare preventivă.
În cea de-a doua opinie, s-a apreciat că în aceeași procedură, se confirmă arestarea preventivă și executarea mandatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data
interpelării inculpatului arestat preventiv în lipsă de către organele de poliție.
În opinia INM, a doua opinie este cea corectă.
Astfel, potrivit art. 230 alin. (1) din Codul de procedură penală, în baza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de drepturi și
libertăți de la prima instanță sau, după caz, de la instanța ierarhic superioară emite de îndată mandatul de arestare preventivă.
Dispozițiile legale sunt aplicabile și în situațiile în care arestarea preventivă a inculpatului este dispusă în procedura de camera preliminară și în cursul judecății, de
către judecătorul de camera preliminară sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, potrivit art. 238 din Codul de procedură penală.
În mandatul de arestare preventivă se arată, printre altele, durata pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și ordinul de a fi arestat inculpatul, fiind
indicat locul unde va fi deținut inculpatul arestat preventiv (art. 230 alin. (1) lit. e), h) și i) din Codul de procedură penală).
Dispoziția de luare a măsurii arestării preventive este executorie (art. 204 alin. (3), art. 205 alin. (3), art. 206 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora
contestația formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive nu este suspensivă de executare).
Atunci când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, câte un exemplar al mandatului de arestare preventivă este înmânat persoanei arestate și,
respectiv, organului de poliție (art. 230 alin. (4) din Codul de procedură penală). În ceea ce privește exemplarul înmânat organului de poliție, acesta este predat
de către organul de poliție administrației locului de deținere (art. 230 alin. (4) din Codul de procedură penală).
Atunci când mandatul de arestare preventivă este emis în lipsa inculpatului, două exemplare ale mandatului de arestare preventivă se înaintează organului de poliție
în vederea executării (art. 231 alin. (1) din Codul de procedură penală). Organul de poliție procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi predă unul din exemplarele primite, după care o conduce în termen de 24 de ore la judecătorul de drepturi și libertăți care a dispus măsura arestării preventive sau, după caz, la judecătorul de cameră preliminară ori completul la care se află spre soluționare dosarul cauzei (art. 231 alin. (4) din Codul de procedură penală), care poate confirma arestarea preventivă și dispune executarea mandatului (art. 231 alin. (7) din Codul de procedură penală).
În ambele situații, primirea în centrele de arestare preventivă a persoanei față de care s-a dispus măsura arestării preventive se face pe baza mandatului de arestare preventivă, după stabilirea identității acesteia (art. 109 din Legea nr. 254/2013), respectiv, pe baza celorlalte documente întocmite de organele de executare sau aflate asupra acestora, printre care: mandatul de arestare preventivă, în original sau în forma primită de la instanţa de judecată prin fax, poştă electronică sau prin orice mijloc în măsură să permită stabilirea autenticităţii, semnată, datată şi ştampilată de organul de poliţie care îl pune în executare; copia procesului-verbal privind data şi ora la care a fost înmânat mandatul de arestare preventivă; notă de introducere în centrul de reţinere şi arestare preventivă; e) procesul-verbal din care să reiasă dacă persoana privată de libertate a fost dată în urmărire, dacă se află sub efectul vreunei alte măsuri preventive şi dacă s-a opus reţinerii sau arestării, după caz, precum şi comportamentul pe timpul escortării (art. 236 alin. (1) lit. a), c), d), și e) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal din 10.03.2016, aprobat(ă) prin H.G. nr. 157/2016).
Se poate concluziona, așadar, că punerea în executare a mandatului de arestare preventivă are loc de îndată (din momentul arestării inculpatului de către organul de
poliție), neavând relevanță sub aspectul duratei măsurii arestării preventive (datei de început) momentul introducerii în centrul de arestare preventivă care, în funcție de
timpul necesar escortării, poate fi mult ulterior momentului arestării.
