SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Apel Oradea a dispus, printr-o încheiere pronunțată în ședință publică, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 475 Cod procedură penală, privind interpretarea art. 14 din Legea nr. 143/2000. Instanța supremă este chemată să stabilească dacă beneficiul cauzei speciale de nepedepsire prevăzute de art. 14 se aplică și denunțătorului care este, totodată, autor unic al infracțiunii de trafic de droguri.
Speța are la bază apelul unui inculpat condamnat de Tribunalul Bihor la 5 ani de închisoare pentru trafic de droguri de risc în formă continuată, constând în deținerea și predarea unor cantități de cannabis (1,1 kg, respectiv 14 kg). Inculpatul a invocat faptul că a predat voluntar o parte din droguri autorităților înainte de descoperirea faptei, susținând că ar trebui să beneficieze de cauza de nepedepsire.
Curtea de Apel a arătat însă că, potrivit jurisprudenței, scopul art. 14 din Legea 143/2000 este destructurarea rețelelor de traficanți, prin încurajarea persoanelor implicate să denunțe și alte persoane participante. În situația unui autor unic, fără alți participanți, această finalitate nu poate fi atinsă, iar aplicarea cauzei de nepedepsire ar echivala cu înlăturarea răspunderii penale proprii.
Totodată, instanța a apreciat că există practică neunitară la nivelul parchetelor și instanțelor, unele dispunând clasarea cauzelor pe temeiul art. 14 chiar în cazuri similare, ceea ce justifică necesitatea intervenției Înaltei Curți pentru unificarea interpretării legii.
Prin aceeași încheiere, Curtea a admis cererea inculpatului de amânare a judecății pentru depunerea unor înscrisuri.
Partajează acest conținut:
