Titlul problemei de drept: În acțiunile care au ca obiect partaj judiciar, stabilirea termenului de plată a sumelor ce se cuvin celorlalți coproprietari, datorate de către coproprietarul căruia i-a fost atribuit definitiv bunul, se face din oficiu sau la cerere?
- Materia: civil
- Subcategoria: drepturi de proprietate și alte drepturi reale
- Obiect ECRIS: partaj judiciar
- Acte normative incidente: art. 397 alin. (3) art. 990 C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: termen de plată, partaj judiciar, atribuire definitivă
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Conform art. 397 alin. (3) C. proc. civ.: „În cazurile în care instanța poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care a acordat termenul. Debitorul nu va putea cere termen de plată, dacă debitorului i s-a acordat un termen rezonabil de plată de către creditor ori a avut posibilitatea să execute într-un termen rezonabil, calculat de la data comunicării cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil și nici dacă la data pronunțării subzistă vreunul dintre motivele prevăzute la art. 675 alin. (1) ”.
Potrivit art. 990 C. proc. civ.: „La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească”.
Față de formularea fără echivoc a art. 990 C. proc. civ., considerăm că stabilirea termenului de plată se realizează din oficiu de către instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de partaj judiciar.
Textul instituie o excepție – permisă legiuitorului – de la regula acordării doar la cerere a termenului de plată, așa cum este ea conturată de art. 397 alin. (3) C. proc. civ. Fiind instituit în folosul exclusiv al debitorului obligației de plată (coproprietarul căruia i-a fost atribuit bunul în natură), credem că nimic nu îl împiedică pe acesta să renunțe la acest beneficiu acordat de către legiuitor.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că instanța va stabili din oficiu termenul de plată a sumelor ce se cuvin celorlalţi coproprietari, datorate de către coproprietarul căruia i-a fost atribuit definitiv bunul. Coproprietarul debitor poate însă renunța la acest beneficiu acordat de către legiuitor.
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.
Partajează acest conținut:
