Interdicția de a purta orice formă vizibilă de exprimare a convingerilor politice, filozofice sau religioase la locul de muncă poate fi justificată de nevoia angajatorului de a se prezenta în mod neutru față de clienți sau pentru a preveni conflicte sociale, a apreciat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), într-o hotărâre dată joi. Totuși, Curtea arată că această justificare trebuie să răspundă unei nevoi reale, iar instanțele naționale pot ține seama de contextul propriu statului lor membru, în special de dispozițiile naționale mai favorabile în ceea ce privește protecția libertății de religie.
Hotărârea CJUE a fost pronunțată în cazul a două femei care au purtat la locul lor de muncă din Germania un văl islamic.
În cazul primeia, educatoarea specializată, angajatorul i-a cerut să își scoată acest fel, considerând că purtarea acestui obiect nu corespundea politicii de neutralitate politică, filosofică și religioasă urmărită față de părinți, copii și terți. În urma refuzului femeii, aceasta a fost suspendată din funcție și i s-a aplicat un avertisment.
Și cealaltă femeie, consilieră de vânzări și casieră, a refuzat să-și scoată vălul la locul de muncă, fiind mutată în alt post și, ulterior, somată să se prezinte la slujbă fără semne evidente și de mari dimensiuni care exprimă vreo convingere religioasă, politică sau filozofică.
Prima reclamantă a cerut Tribunalului pentru Litigii de Muncă din Hamburg să oblige angajatorul să elimine din dosarul personal al acesteia avertismentele referitoare la purtarea vălului islamic. Cealaltă angajată a solicitat invalidarea somației dată de firma la care lucra și obținerea unei despăgubiri pentru prejudiciul suferit. În cazul său, prima instanță i-a dat dreptate, angajatorul formulând ulterior recurs la Curtea Federală pentru Litigii de muncă.
În acest context, cele două instanțe germane au sesizat CJUE cu privire la interpretarea Directivei 2000/781. ”Printre altele, s-a solicitat Curții să stabilească dacă o normă internă a unei întreprinderi care interzice lucrătorilor purtarea oricărui semn vizibil care exprimă convingeri politice, filozofice sau religioase la locul de muncă constituie, față de lucrătorii care respectă anumite reguli vestimentare în funcție de precepte religioase, o discriminare directă sau indirectă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, în ce condiții eventuala diferență de tratament bazată indirect pe motive de apartenență religioasă sau convingeri care decurge dintr-o astfel de normă poate fi justificată și care sunt elementele care trebuie luate în considerare în cadrul examinării caracterului adecvat al unei astfel de diferențe de tratament”, se arată într-un comunicat al Curții de Justiție a UE.
În hotărârea sa, pronunțată în Marea Cameră, CJUE a precizat în ce condiții o diferență de tratament bazată indirect pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, care decurge dintr-o normă internă, poate fi justificată.
Extrase din aprecierea Curții
Curtea arată că purtarea unor semne sau a unei vestimentații pentru a-și manifesta religia sau convingerile este acoperită de „libertatea de gândire,de conștiință și de religie”3. În plus, în scopul aplicării Directivei 2000/78, termenii „apartenență religioasă” și „convingeri” se analizează ca două fațete ale unuia și aceluiași motiv de discriminare.
Pe de altă parte, Curtea a amintit jurisprudența sa potrivit căreia o astfel de normă nu constituie o discriminare directă, întrucât are în vedere în mod nediferențiat orice manifestare a unor asemenea convingeri și tratează în mod identic toți lucrătorii întreprinderii, impunându‑le, în mod general și nediferențiat, o neutralitate vestimentară care se opune purtării unor asemenea semne. Curtea apreciază că această constatare nu este repusă în discuție prin faptul că anumiți lucrători respectă precepte religioase care impun purtarea unei anumite ținute vestimentare. Astfel, deși aplicarea unei norme precum cea vizată mai sus este într-adevăr de natură să determine o neplăcere specială unor astfel de lucrători, această împrejurare nu are incidență asupra constatării că aceeași normă, care transpune o politică de neutralitate a întreprinderii, nu instituie în principiu o diferență de tratament între lucrători întemeiată pe un criteriu indisociabil legat de apartenență religioasă sau de convingeri.
În speță, norma în discuție pare să fi fost aplicată în mod general și nediferențiat, întrucât angajatorul în cauză a impus și a obținut de asemenea de la o angajată care purta o cruce religioasă să înlăture acest semn. Curtea concluzionează că, în aceste condiții, o normă precum cea în discuție în litigiile principale nu constituie, față de lucrătorii care respectă anumite reguli vestimentare ca urmare a unor precepte religioase, o discriminare directă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri.
Curtea arată mai întâi că voința unui angajator de a afișa, în raporturile cu clienții, o politică de neutralitate politică, filozofică sau religioasă poate constitui un obiectiv legitim. Curtea precizează totuși că această simplă voință nu este suficientă ca atare să justifice în mod obiectiv o diferență de tratament bazată indirect pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, caracterul obiectiv al unei astfel de justificări putând fi identificat numai în prezența unei nevoi reale a acestui angajator.
Interdicția de a purta orice semn vizibil care exprimă convingeri politice, filozofice sau religioase la locul de muncă trebuie limitată la strictul necesar în raport cu amploarea și gravitatea reale ale consecințelor defavorabile pe care angajatorul intenționează să le evite printr-o asemenea interdicție.
O astfel de interdicție limitată poate afecta mai grav persoanele care aderă la curente religioase, filozofice și laice care prevăd purtarea unei vestimentații sau a unui semn de mari dimensiuni, precum un accesoriu purtat pe cap. Astfel, atunci când criteriul purtării de semne evidente de mari dimensiuni care exprimă convingerile menționate anterior este indisociabil legat de una sau mai multe religii sau convingeri determinate, interdicția privind purtarea acestor semne pe baza unui astfel de criteriu va avea drept consecință faptul că anumiți lucrători vor fi tratați într-un mod mai puțin favorabil decât alții pe baza apartenenței religioase sau a convingerilor lor, ceea ce este echivalent unei discriminări directe, care nu poate fi justificată.
DOCUMENT – Hotărârea CJUE în cauzele conexate C-804/18 și C-341/19, WABE și MH Müller Handel:
