Codul Muncii intră din nou în atenția legislativului. Pe 22 septembrie 2025, o propunere legislativă cu impact semnificativ a fost înregistrată la Senat, deschizând poarta către o reformă a modului în care sunt concepute, negociate și aplicate regulile muncii. Proiectul de lege vine cu o viziune comună: aceea de a repoziționa angajatul în centrul relației de muncă, oferindu-i nu doar drepturi teoretice, ci instrumente reale pentru a-și echilibra viața profesională cu cea personală.
Una dintre cele mai importante și simbolice modificări propuse este eliminarea prerogativei exclusive a angajatorului de a stabili programul de lucru. În actuala legislație, acesta este un drept unilateral, ceea ce a condus adesea la discrepanțe între nevoile angajaților și realitatea impusă de angajatori.
Noua propunere introduce un mecanism de negociere colectivă, în care programul de lucru se stabilește printr-un acord între angajator și salariați – fie individual, fie prin intermediul sindicatelor sau al reprezentanților acestora. Este o mutare strategică în arhitectura relațiilor de muncă: de la comandă și control, la dialog și consens.
Această schimbare nu vine doar cu o dimensiune etică, ci și cu una economică. Potrivit expunerii de motive, o forță de muncă mai flexibilă este mai productivă, mai puțin predispusă la absenteism și, esențial, mai stabilă. Într-un climat economic tot mai volatil, stabilizarea angajaților prin adaptarea condițiilor de muncă la realitățile individuale devine un avantaj competitiv, nu doar o obligație morală.
O altă componentă esențială a propunerii legislative vizează modul în care sunt planificate concediile de odihnă. Dacă până acum multe dintre solicitările de concediu veneau ad-hoc, creând blocaje în activitate sau tensiuni între colegi și angajatori, proiectul propune o planificare riguroasă, dar flexibilă: la începutul fiecărui an calendaristic, angajatorul și angajatul stabilesc de comun acord perioadele de concediu pentru anul următor.
Planificarea ar urma să țină cont de un procent prestabilit de suprapunere, stabilit de angajator, însă cadrul rămâne negociabil și deschis modificărilor ulterioare, cu acordul părților. Esențial este însă principiul: o viață personală care poate fi planificată în jurul muncii, fără ca aceasta din urmă să o devoreze complet.
Pentru angajatori, beneficiile nu sunt deloc neglijabile. Eliminarea cererilor de concediu spontane și mai buna organizare a echipelor de lucru reduc riscul de dezechilibre în activitate. Pentru salariați, în schimb, câștigul este și psihologic, și practic: predictibilitate, echilibru și un sentiment real de control asupra propriei vieți.
Un alt element central al proiectului este redefinirea compensării pentru munca de noapte. În prezent, legislația prevede un spor standard, însă noua viziune introduce flexibilitate și autonomie în alegere: angajatul care prestează cel puțin trei ore de muncă de noapte va putea opta fie pentru reducerea programului zilnic de lucru cu o oră, fără diminuarea salariului, fie pentru un spor de 25% din salariul de bază.
Această decizie aparține în exclusivitate angajatului, și nu angajatorului – o noutate majoră în raportul de putere din cadrul relației contractuale. Este o recunoaștere explicită a impactului negativ al muncii de noapte asupra sănătății fizice și mentale, dar și o aliniere la bunele practici europene, unde compensarea echitabilă pentru efortul nocturn este deja standard.
Într-un moment în care sindicatele își redescoperă misiunea de parteneri de dialog și nu doar de contestatari, proiectul de lege le acordă un rol esențial în elaborarea Regulamentului intern al companiei. Dacă până acum acest document era redactat unilateral de angajator, cu o simplă consultare formală a salariaților, noua propunere transformă consultarea într-o negociere efectivă.
Astfel, Regulamentul devine un rezultat al dialogului și un contract moral între cele două părți, contribuind la reducerea riscului de litigii și consolidarea unui climat de echitate și transparență în organizație.
Proiectul urmează să fie analizat în comisiile de specialitate ale Senatului, iar dacă va fi adoptat, ar putea reprezenta unul dintre cele mai importante momente de reformă a legislației muncii din ultimul deceniu. Este, poate, un pas timid, dar curajos, spre un viitor în care munca nu înseamnă doar productivitate, ci și respect, echilibru și demnitate.
