Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin prin Ordonanța din 9 ianuarie 2024 a lămurit problema privind aplicare deciziilor CCR și ÎCCJ referitoare la prescripția răspunderii penale în cazurile de corupție.
Decizia așteptată de profesioniștii din domeniul juridic prevede următoarele:
„Decizia 2006/929/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției trebuie interpretată în sensul că instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile Curții Constituționale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziția legislativă națională care reglemelentează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală din cauza încălcării principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de corupție.
În schimb, această decizie trebuie interpretată în sensul că instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură în intervenite înainte de o asemenea invalidare”.
În cuprinsul Ordonanței se arată că României îi revine sarcina de a se asigura că normele sale de drept penal și de procedură penală permit o sancționare efectivă a infracțiunilor de corupție Astfel, deși sancțiunile prevăzute și procedurile penale institute pentru combaterea acestor infracțiuni intră în competența acestui stat membru, respectivă competență este limitată nu numai de principiile proporționalității și echivalenței,
ci și de principiul efectivității, care impune ca sancțiunile respective să aibă un caracter efectiv și disuasiv.
Această cerință de efectivitate se extinde în mod necesar atât la urmărirea și la sancționarea infracțiunilor de corupție, cât și la punerea în aplicare a pedepselor dispuse, întrucât, în lipsa unei executări efective a sancțiunilor. ele nu ar putea avea avca caracter efectiv și disuasiv.
În speță, din explicațiile furnizate de instanța de trimitere, așa cum au fost rezumate reiese că, pe de o parte, în temeiul Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, în perioada cuprinsă între 25 iunie 2018. dată publicați acestei Decizii nr. 297/2018, și 30 mai 2022. dată intrări în vigoare a OUG nr. 71/2022, dreptul român nu prevedea nicio cauză care să permită întreruperea termenului de prescripție a răspunderi penale și ci, pe de altă parte, potrivit Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justific, regulă ce rezultă din această jurisprudență constituțională poate fi invocată ca lege penală mai favorabilă (lex mitior), iar aceasta inclusiv pentru a repune în discuție hotărâri definitive de condamnare.
Rezultă dintr-o jurisprudența constantă ca principiul supremației dreptului Uniunii impune instanței naționale însărcinate cu aplicarea, în cadrul competenței proprii, a dispozițiilor dreptului Uniunii obligația, în cazul în care nu poate să procedeze la interpretare a reglementării naționale care să fie conformă eu cerințele dreptului Uniunii, de a asigura efectul deplin al cerințelor acestui drept în litigiul cu care este sesizată, lăsând neaplicată, dacă este necesar. din oficiu sau sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naționale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional. (Hotărârea din 24 iulic 2023/ Lin,C‑107/23 PPU. EU: C:2023:606, punctul 95). În consecință. revine în principiu instanțelor naționale sarcina de a da efect deplin obligaților care decurg din această decizie, precum și de a lăsa neaplicate dispozițiile interne care. în cadrul unei proceduri care privește infracțiuni de corupție.
La punctul 111 din/ Hotărârea din 24 iulie 2023, Lin (C‑107/23 PPU, EU: C:2023:606), Curtea a constatat că soluțiile adoptate în Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și în Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se întemeiază pe principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, precum și pe principiul aplicări retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum sunt garantate de Constituția României, aceste principii trebuind să fie considerate ca find standarde naționale de protecție a drepturilor fundamentale.
Rezultă în esență din cuprinsul punctului 118 din Hotărârea din 24 iulie 2023, Lin (C‑107/23 PPU. EU: C:2023:606), că instanțele române nu sunt obligate să lase neaplicată jurisprudența națională menționată la punctul anterior, conform Deciziei 2006/928, în pofida existenței unui risc sistemic de impunitate a infracțiunilor de corupție, în măsura în care această jurisprudența națională se întemeiază pe principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescripție.
Partajează acest conținut:
