În situaţia în care o parte înţelege să transmită instanţei cereri în format electronic, este necesară existenţa semnăturii scanate a semnatarului, având în vedere dispoziţiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.
În asemenea cazuri, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică valida).
Astfel fiind, partea recurentă avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, care să aibă atașată o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă. În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.
I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1113 din 20 mai 2021
Prin decizia civilă nr. 40 din 27.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de recurenta-intervenientă A.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurenta-intervenientă A.
A fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A. împotriva deciziei civile nr. 3543 din 18.09.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş.
Împotriva acestei hotărâri, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 76/2012, petenta A. a declarat recurs, cererea de recurs fiind transmisă prin e-mail la 29.01.2021.
Învestită cu soluţionarea recursului la 17 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 20 mai 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.
Examinând cererea de recurs în raport de excepţia nulităţii pentru nesemnarea recursului, a cărei analiză este prioritară excepţiei nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C.pr.civ., în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C.pr.civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În cauza de faţă, se constată că, deşi recurenta-petentă A. a fost citată cu menţiunea ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să procedeze la semnarea cererii de recurs sau să depună la dosar un exemplar semnat al cererii, sub sancţiunea nulităţii, partea nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă. Menţiunea ce cuprindea dispoziţia instanţei de semnare a cererii de recurs, a fost comunicată recurentei-petente A. la 31.03.2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare existent la dosarul de recurs.
Se reţine că, în situaţia în care o parte înţelege să transmită instanţei cereri în format electronic, este necesară existenţa semnăturii scanate a semnatarului, având în vedere dispoziţiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare.
În asemenea cazuri precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care cererile sunt adresate instanţelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică valida).
Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.
Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurenta-petentă avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă atașată o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.
În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.
Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând lipsa semnăturii părţii, cum recurenta-petentă nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată de a semna memoriul de recurs, Înalta Curte a aplicat sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C.pr.civ., respectiv anularea cererii de recurs.
