Potrivit art. 281 alin. (1) C.proc.civ. de la 1865, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Sintagma eroare materială este folosită de legiuitor spre a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia, neputând fi remediate pe această cale erorile de fond.
Astfel, în situația în care prin cererea formulată nu se invocă vreo eroare materială sau de calcul în sensul art. 281 C.proc.civ., ci se tinde la schimbarea soluţiei date pe fondul cauzei în ce priveşte majorarea cuantumului sumei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă acordate de instanţă, soluția de respingere a cererii de îndreptare eroare materială formulate în afara condițiilor procedurale, este legală. Aceasta întrucât, îndreptarea unei erori materiale este o chestiune de ordin material, şi nu una de reapreciere a fondului cauzei.
I.C.C.J., Secția a II-a civilă, decizia nr. 1188 din 28 mai 2024
Prin sentința civilă nr. 22/11.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/122/2012 al Tribunalului Giurgiu, a fost admisă cererea formulată de reclamantul reclamanta Agenţia Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâta Grupul Industrial A. şi Compania B.S.A.
În consecinţă, instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinţei a terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010 – 30.06.2012, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, fiind respinsă solicitarea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7021,76 lei, din care 6.500 lei onorariu expert şi 521,76 lei cheltuieli de deplasare.
De asemenea, prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 31.10.2022 de către Tribunalul Giurgiu, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul dispozitivului sentinţei civile nr. 22/2022, pronunţată de Tribunalul Giurgiu la data de 11.05.2022, în dosarul nr. x/236/2012. Astfel, s-a dispus modificarea primului alineat al dispozitivului, în sensul că, în loc de menţiunea: „Admite cererea de chemare în judecată, având ca obiect pretenţii, astfel cum a fost formulată de către reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâta Grupul Industrial A. şi Compania B. S.A.”, s-a trecut, în mod corect, menţiunea: „Admite în parte cererea de chemare în judecată, având ca obiect pretenţii, formulată de către reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâta Grupul Industrial A. şi Compania B. S.A.”. Totodată, s-a dispus modificarea celui de-al doilea alineat al dispozitivului, în sensul că, în loc de menţiunea: „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinţei terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010 – 30.06.2012, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie”, s-a trecut, în mod corect, menţiunea: „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinţei terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010 – 12.05.2013, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie”.
La data de 23.06.2023, s-a înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. x/236/2012/a1, cererea formulată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului de îndreptare a erorii materiale strecurate în cel de-al doilea alineat al dispozitivului sentinței civile nr. 22/11.05.2022 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul civil nr. x/236/2012, solicitându-se, ca, în loc de „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinţei terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010-12.05.2013, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie”, cum din eroare s-a trecut, să se menţioneze „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.125.843,87 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinţei terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010-12.05.2013, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie.”
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2811 C.proc.civ., reclamanta susţinând că, atât timp cât prima instanţă a îndreptat, din oficiu, eroarea materială în sensul că a extins perioada pentru care a fost calculată contravaloarea lipsei de folosinţă, trebuia, în mod necesar, să îndrepte şi eroarea de calcul a sumei cuvenite, prin majorarea acesteia la suma de 3.125.843,87 lei.
Prin încheierea civilă din data de 28.09.2023, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, Secţia civilă, în dosarul nr. x/236/2012/a1, instanţa a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâta Grupul Industrial A. şi Compania B. S.A.
Tribunalul s-a raportat la prevederile art. 281 alin. (1) C.proc.civ. din 1865, constatând că acestea nu sunt incidente. A reţinut Tribunalul că nu este vorba de existenţa unei erori de calcul sau a unei erori materiale cu privire la suma stabilită de instanţă, de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinţei terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010 – 12.05.2013, întrucât s-a motivat în considerentele sentinţei civile nr. 22/11.05.2022, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/236/2012, modul de calcul al acestei sume, reclamanta având posibilitatea de a formula cale de atac împotriva hotărârii.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, solicitând schimbarea în tot a încheierii, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în cel de-al doilea alineat al dispozitivului sentinței civile nr. 22/11.05.2022.
Prin decizia civilă nr. 151/01.02.2024, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă Agenţia Domeniilor Statului, împotriva încheierii civile din data de 28.09.2023, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, Secţia civilă, în dosarul nr. x/236/2012/a1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. Grupul Industrial A. şi Compania B. S.A., ca nefondat.
În motivare, critica privind existenţa unor contradicţii în cuprinsul încheierii atacate s-a reţinut că este nefondată, întrucât reţinerea de către prima instanţă că dispoziţiile art. 281 C.proc.civ. din 1865 sunt aplicabile nu poate fi echivalată cu o concluzie în sensul că sunt îndeplinite condiţiile pentru îndreptarea erorii materiale solicitate. În realitate, prima instanţă doar a identificat textul legal aplicabil şi relevant pentru soluţionarea cererii.
Curtea de apel a constatat că în cauză nu este vorba de o eroare materială, întrucât din cuprinsul sentinţei civile nr. 22/11.05.2022 reiese că instanţa a motivat în considerentele acesteia în sensul că suma de 2.263.629,92 lei, acordată reclamantei, a fost determinată pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză. Astfel, instanţa a arătat că a avut în vedere valoarea de 2.352.358 lei, determinată prin acest raport de expertiză, pe care însă a diminuat-o până la valoarea de 2.263.629,92 lei, reţinând că pârâta nu poate fi obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamantă prin lipsirea de folosinţa terenului agricol, ci poate fi obligată să restituie numai valoarea îmbogăţirii sale.
Cercetând cuprinsul raportului de expertiză la care prima instanţă a făcut referire, curtea de apel a observat că expertul a determinat, cu titlu de valoare redevenţă totală (deci prejudiciu total suferit de către reclamantă), chiar suma de 2.352.358 lei, avută în vedere de către prima instanţă. Deopotrivă, din acelaşi raport de expertiză reiese că perioada avută în vedere pentru acest calcul este 01.04.2010-12.05.2013, respectiv chiar perioada cu privire la care, din oficiu, prima instanţă a dispus îndreptarea erorii materiale, prin încheierea din 31.10.2022. S-a concluzionat, aşadar, că prima instanţă a acordat suma de 2.263.629,92 lei (calculată prin raportare la suma determinată prin raportul de expertiză), apreciind că aceasta este cea care se cuvine reclamantei pentru întreaga perioadă de 01.04.2010-12.05.2013. Prin urmare, aceste elemente au fost explicate de către prima instanţă, pe baza probatoriului administrat, astfel că nu poate fi vorba de nicio eroare de calcul involuntară, care să atragă incidenţa art. 281 C.proc.civ. din 1865.
În ceea ce priveşte susţinerile apelantei-reclamante potrivit cărora considerentele primei instanţe susţin existenţa unei erori materiale, au fost respinse ca nefondate, raportat la cele anterior expuse. Dimpotrivă, considerentele sentinţei cu privire la care se solicită îndreptarea conduc la ideea că prima instanţă nu a realizat nicio greşeală de calcul, ci a determinat suma luând în considerare valoarea stabilită prin raportul de expertiză administrat în cauză. Simplele precizări şi solicitări ale reclamantei, realizate pe parcursul procesului, nu sunt relevante întrucât, astfel cum reiese din sentinţa civilă îndreptată, prima instanţă nu a admis integral acţiunea, ci doar în parte. Aşadar, curtea de apel a constatat că solicitarea apelantei-reclamante de acordare, pe calea îndreptării erorii materiale, a întregii sume solicitate şi precizate nu are niciun suport.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. de la 1865, prin care solicită admiterea căii de atac şi modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Giurgiu la 28.09.2023.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine că motivele pentru care a fost respinsă cererea A.D.S. contravin art. 2811 C.proc.civ. de la 1865, întrucât nici în considerentele sentinţei nr. 22/11.05.2022 şi nici în raportul de expertiză nu s-a analizat şi nu s-a motivat modul de calcul pentru perioada 30.06.2012 – 12.05.2013, respectiv obligaţia corelativă a pârâtei de a achita şi preţul exploatării abuzive aferent acestui interval de timp vizat de cererea de îndreptare eroare materială.
Consideră că, din moment ce instanţa fondului a apreciat din oficiu că intervalul de timp vizat de cererea de chemare în judecată şi stipulat în dispozitivul sentinţei nr. 22/11.05.2022 se impune majorat şi cu perioada arătată, fiind indicată expres prin precizările de acţiune depuse la dosar, firesc trebuie corectată şi omiterea din dispozitiv a preţului exploatării aferent acestei perioade. O interpretare contrară semnifică că cel care a cultivat terenurile agricole din patrimoniul statului poate realiza activităţile agricole fără să datoreze preţul exploatării abuzive a imobilului.
În soluţionarea apelului A.D.S., curtea de apel a reţinut că preţul contravalorii lipsei folosinţei terenurilor agricole din dispozitiv nu poate fi modificat, întrucât a fost determinată prin raportare la suma stabilită de expertul tehnic judiciar desemnat în cauză, pentru toată perioada vizată de acţiune, astfel cum a fost precizată ulterior, prin cererile de majorare a câtimii depuse la dosar.
Recurenta susţine că acest argument nu ţine seama, însă, de un aspect deosebit de relevant, care sub nicio formă nu poate fi doar o coincidenţă, ci o veritabilă eroare materială în accepţiunea dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C.proc.civ.
Astfel, suma la care a fost obligată de tribunal, 2.263.629,92 lei, este de fapt debitul ce reprezintă contravaloarea lipsei folosinţei terenurilor agricole în intervalul de timp stipulat iniţial în dispozitivul sentinţei, 01.04.2010 – 30.06.2012, anterior corectării acestuia din oficiu, prin încheierea din 31.10.2022. Această valoare şi intervalul aferent rezultă din însumarea valorilor arătate prin cererea de reîntregire a câtimii depusă de reclamantă la termenul de judecată din 13.02.2013, valori stipulate şi în cuprinsul sentinţei nr. 22/2022.
Recurenta arată că, atât timp cât instanţele au acceptat prin măsura dispusă din oficiu la termenul de judecată din 31.10.2022 că intimata – pârâtă a continuat să utilizeze terenul şi în perioada 30.06.2012 – 12.05.2013, drept pentru care a înlăturat greşeala materială din dispozitivul sentinţei, corelativ, aceasta nu poate omite din dispozitiv preţul exploatării aferent acestui interval.
Recurenta a invocat practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinând că, din perspectiva incidenţei art. 281 alin. (1) C.proc.civ., aspectele din prezenta cauză sunt identice cu cele analizate de ICCJ, solicitarea sa neavând incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii. Astfel, este evidentă omisiunea Tribunalului Giurgiu de a lua în calcul şi preţul exploatării aferent strict perioadei de timp, cu consecinţa stipulării în cuprinsul hotărârii a întregului debit aferent perioadei 01.04.2010 – 12.05.2013, la valoare totală de 3.125.843,87 lei.
Intimatele-pârâte Grupul Industrial A. şi Compania B. S.A. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, care a fost respinsă pentru considerentele reţinute în practicaua prezentei decizii; în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Aplicarea greşită a legii şi respectiv pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea acesteia, de care face vorbire pct. 9 al art. 304 C.proc.civ. de la 1865, semnifică două ipoteze, respectiv situaţia în care din modul de redactare a hotărârii nu se poate stabili dacă legea s-a aplicat corect sau nu, sau interpretarea eronată a unui text legal.
Înalta Curte reţine că instanţa de control judiciar, atunci când a analizat aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la instituţia îndreptării erorii materiale, a avut în vedere sfera de aplicare a prevederilor legale cuprinse în art. 281 C.proc.civ., decizia recurată fiind la adăpost de orice critică.
Potrivit art. 281 alin. (1) C.proc.civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Sintagma eroare materială este folosită de legiuitor spre a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia, neputând fi remediate pe această cale erorile de fond, textul urmând a fi interpretat restrictiv, fiind vorba de o procedură de excepţie.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, curtea de apel a constatat că din considerentele reţinute în sentinţa nr. 22/11.05.2022 şi în încheierea din 31.10.2022, coroborate cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, la calcularea contravalorii lipsei de folosinţă bazată pe îmbogăţirea fără justă cauză s-a avut în vedere şi perioada 30.06.2012-12.05.2013.
Prin urmare, determinarea contravalorii lipsei de folosinţă la suma de 2.263.629,92 lei pentru întreaga perioadă 01.04.2010-12.05.2013 nu reprezintă o eroare materială a instanţei, ci rezultatul analizei asupra cauzei deduse judecăţii în raport de sumele care au fost solicitate de reclamantă, dar şi de întreaga perioadă pentru care au fost solicitate.
Rezultă că, prin motivele invocate, reclamanta repune în discuţie aspecte de fond ale litigiului, legate de stabilirea situaţiei de fapt în raport de probele administrate şi aplicarea legii în ce priveşte prejudiciul acordat Agenţiei Domeniilor Statului pentru întreaga perioadă analizată.
Modul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile ţine de netemeinicia hotărârii şi nu de nelegalitatea ei, încât nu poate face obiect de analiză în recurs.
Astfel, ceea ce se urmărește prin demersul recurentei nu se încadrează, pentru a fi astfel sancționat, pe dispozițiile art. 281 C.proc.civ. și de aceea soluția recurată, de respingere a cererii de apel prin care s-a confirmat hotărârea tribunalului de respingere a cererii de îndreptare eroare materială formulate în afara condițiilor procedurale, este legală.
Or, aşa cum corect a reţinut şi curtea de apel, prin cererea formulată de reclamantă nu se invocă nicio eroare materială sau de calcul în sensul art. 281 C.proc.civ., ci se tinde la schimbarea soluţiei date pe fondul cauzei în ce priveşte majorarea cuantumului sumei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă acordate de instanţă, pe motiv că instanţa şi-a întemeiat această soluţie fără a lua în considerare perioada 30.06.2012-12.05.2013. Ceea ce invocă reclamanta vizează, în fapt, eventuale greşeli de judecată, care repun în discuţie fondul pricinii, a căror valorificare era posibilă doar prin intermediul căilor de atac exercitate împotriva hotărârii, iar nu în procedura reglementată de art. 281 C.proc.civ., care vizează exclusiv îndreptarea erorilor materiale, iar nu a celor de judecată. Aceasta întrucât îndreptarea unei erori materiale este o chestiune de ordin material, şi nu una de reapreciere a fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, decizia recurată apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 281 C.proc.civ., astfel că nu sunt întrunite cerinţele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Faţă de cele mai sus-expuse, Înalta Curte a apreciat că recursul declarat de recurenta-reclamantă A.D.S. împotriva deciziei civile nr. 151 din 1 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă este nefondat, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ., l-a respins.
