Curtea Constituțională a României (CCR) a explicat, într-o decizie din 20 aprilie 2021, publicată în această săptămână în Monitorul Oficial, care au fost argumentele pentru care a stabilit că este neconstituțională sintagma „în vârstă de până la 16 ani” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (1) ind. 1 din OUG 158/2005, care arată că ”în cazul copilului cu afecțiuni grave, asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 16 ani.” Curtea a constatat că diferenţa de tratament juridic rezultată din această sintagmă nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă, instituind o discriminare pe criteriul vârstei copilului cu afecțiuni grave, ceea ce contravine Constituției.
Câteva dintre argumentele reținute de Curtea Constituțională:
– Curtea constată că legiuitorul a instituit o formă specială a concediului pentru îngrijirea copilului bolnav, acordată în situația copilului cu afecțiuni grave în vârstă de până la 16 ani. Rațiunea instituirii acestui drept al părintelui/ adoptatorului / tutorelui/ persoanei căreia i s-au încredinţat copii în vederea adopţiei sau i-au fost daţi în plasament este acordarea unei măsuri de protecție a sănătății copilului care are nevoie de îngrijire sau sprijin semnificativ ca urmare a unei probleme medicale grave (…). Prin urmare, în cazul copilului cu afecțiuni grave, concediul de îngrijire a acestuia are o natură juridică mixtă. Astfel, acest tip de concediu reprezintă un drept al părintelui (…). Totodată, acesta reprezintă atât o măsură de protecție a sănătății copilului (…), cât și o măsură de protecție a copilului.
– Nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenţei sale, discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept (…), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului.
– Potrivit art.4 lit.a) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (…), copil este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu. De asemenea, în sensul Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului (…), „prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabileşte limita majoratului sub această vârstă.”
– Dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului grav bolnav, privit ca măsură de ocrotire a sănătății și de protecție specială a copilului, trebuie să vizeze toți copiii aflați în situația de boală gravă, situație care a determinat legiuitorul să instituie acest drept al părintelui/ adoptatorului/ tutorelui/ persoanei căreia i s-au încredinţat copii în vederea adopţiei sau i-au fost daţi în plasament aflați în această situație. Astfel, reglementarea acestei măsuri de protecție doar în situația copiilor în vârstă de până la 16 ani reprezintă o măsură discriminatorie pentru copiii între 16 și 18 ani, aflați în aceeași situație, de boală gravă, aceștia fiind lipsiți de sprijinul și îngrijirea semnificativă a părintelui în această situație. Privarea părintelui de concediul pentru îngrijirea copilului grav bolnav cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani aduce o atingere gravă interesului copilului, acela de a beneficia de îngrijirea părintească, în cazul unor afecțiuni grave.
DOCUMENT – Decizia nr. 244 din 20 aprilie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.26 alin.(11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu referire la sintagma „în vârstă de până la 16 ani”:
Partajează acest conținut:
