În perioada 26 – 27 mai 2022 a avut loc, la Craiova, Întâlnirea președinților secţiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale curților de apel, în care au fost
dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă, printre care și problema referitoare la calitatea procesuală activă de formulare a cererilor având ca obiect obligarea pârâtului la desființarea construcțiilor realizate nelegal, cereri întemeiate pe art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcții.
În opinia Institutului Național al Magistraturii, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevede că în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;
b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b), se dispune oprirea executării
lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea
prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
Art. 27 alin. (5) din același act normativ prevede că procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia.
Art. 109 din Codul administrativ aprobat prin O.U.G. nr. 57/2019 prevede:
(1) Reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ- teritoriale se asigură de către primar sau de către preşedintele consiliului judeţean.
(2) Primarul sau preşedintele consiliului judeţean stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ- teritoriale, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia, şi nu în nume personal.
Art. 154 alin. (6) din același act normativ prevede că primarul, în calitatea sa de autoritate publică executivă a administraţiei publice locale, reprezintă unitatea
administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române şi străine, precum şi în justiţie.
Potrivit art. 155 din Codul administrativ:
Primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:
a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condiţiile legii;
b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local;
c) atribuţii referitoare la bugetul local al unităţii administrativ- teritoriale;
d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, de interes local;
e) alte atribuţii stabilite prin lege.
Menționăm că problema a mai fost discutată la Întâlnirea reprezentaților Consilului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor civile ale curților de apel și Înaltei Curți
de Casație și Justiție, ce a avut loc la Iași, în perioada 7-8 mai 2015, când, în unanimitate, participanții au îmbrățișat soluția expusă în punctul de vedere al I.N.M., în
sensul că are calitate procesuală activă doar organul care a aplicat sancțiunea.
Problema de practică neunitară a fost ridicată din nou în contextul intrării în vigoare, ulterior acelei întâlniri, a O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă în formularea cererilor de desființare a construcțiilor realizate nelegal, în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, s-au conturat două opinii: calitatea procesuală activă revine primarului, acesta fiind organul care a aplicat sancțiunea, rezultat al interpretării literale a art. 32 alin. (1) din lege; unitatea administrativ-teritorială, prin primar, are calitate procesuală activă, concluzie întemeiată pe interpretarea coroborată a art. 32 alin. (1) din lege și a dispozițiilor Codului administrativ.
Din art. 32 alin. (1) coroborat cu art. 28 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 rezultă că primarul unității administrativ-terioriale în raza căreia s-a săvârșit contravenția va sesiza
instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Art. 109 alin. (2) C. adm. cuprinde o dispoziție care prevede expressis verbis că primarul stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-
teritoriale, iar nu în nume personal. De asemenea, din art. 154 alin. (6) din același act rezultă că primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte
autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române şi străine, precum şi în justiţie, sens în care îndeplinește atribuțiile prevăzute de art. 155.
Credem că interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și a celor cuprinse în Codul administrativ susțin concluzia potrivit căreia sesizarea instanțelor cu
cereri de desființare a construcțiilor realizate nelegal se realizează de către primar, care acționează nu în numele său personal, ci în calitate de reprezentat al unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având calitate procesuală activă în formularea unor astfel de cereri.
De altfel, nici intepretarea gramaticală a art. 32 alin. (1) din lege nu susține teza calității procesuale active a primarului în soluționarea acestui tip de cereri, având în
vedere că textul se referă la persoana care va sesiza instanța. Or, este neîndoielnic că persoana care va sesiza instanța este primarul, care acționează însă în exercitarea
atribuțiilor prevăzute de lege, astfel că nu s-ar putea concluziona că această dispoziție tranșează aspectul legitimării procesuale active în formularea acestui tip de cereri.
Potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Or,
nu s-ar putea susține că în raportul juridic litigios născut din săvârșirea unei contravenții figurează primarul altfel decât în reprezentarea unității administrativ teritoriale pe raza căreia s-a săvârșit contravenția.
În consecință, în măsura în care cererea de desființare a construcțiilor realizate nelegal ar fi formulată de unitatea administrativ-teritorială prin primar, condiția de exercițiu a dreptului la acțiune privind calitatea procesuală activă este pe deplin respectată; în măsura în care primarul ar formula cererea, acesta acționează ca reprezentat legal al unității administrativ teritoriale, urmând a se discuta, în condiții de contradictorialitate, cadrul procesual de soluționare a cererii, efectuându-se cuvenitele mențiuni în sistemul informatic ECRIS.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că, în cazul cererilor având ca obiect obligarea pârâtului la desființarea construcțiilor realizate nelegal, cereri întemeiate
pe art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, calitatea procesuală activă revine unității administrativ teritoriale în raza
căreia s-a săvârșit contravenția, care este reprezentată prin primar. În ipoteza în care cererea de desființare a construcțiilor realizate nelegal a fost formulată de către
primar, acesta acționează în calitatea sa de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale în raza căreia s-a săvârșit contravenția, urmând a se discuta, în condiții de contradictorialitate, corecta stabilire a cadrului procesual de soluționare a cererii.
