Titlul problemei de drept: Calea de atac incidentă în litigiile intentate în baza art. 7 din Legea nr. 77/2016 din 28 aprilie 2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.
- Materia: civil
- Subcategorie: dreptul consumatorului
- Obiect ECRIS: acţiune în constatare Legea 77/2016
- Acte normative incidente: Legea nr. 77/2016
Hotărârile pronunţate asupra cererilor de chemare în judecată întemeiate pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, potrivit opiniei unanim exprimate, sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei din apel.
Argumente:
Prin Decizia nr. 6/22.012018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a fost respinsă a inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Constanţa – Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 16.817/212/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept vizând interpretarea sintagmei „contracte de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare” prevăzută de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, însă în considerentele Deciziei se evidenţiază că :
49. În ceea ce priveşte căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 prevede că: „Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate”.
50. Această dispoziţie legală trebuie interpretată ca o normă derogatorie de la prevederile de drept comun cuprinse în art. 468 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai în ceea ce priveşte termenul de apel.
51. Fiind o normă cuprinsă într-o lege specială, ea este de strictă interpretare şi aplicare. Prin urmare, nu ar putea fi interpretată în sensul derogării de la legea generală şi în ceea ce priveşte posibilitatea exercitării căii de atac a recursului atunci când hotărârea pronunţată în faza de judecată a apelului ar fi susceptibilă de o astfel de cale de atac.
52. Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să suprime recursul în cazul litigiilor întemeiate pe art. 7 din Legea nr. 77/2016, ar fi prevăzut în mod expres că hotărârea pronunţată în astfel de litigii poate fi atacată numai cu apel, deoarece, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, hotărârile de primă instanţă sunt exceptate de la recurs doar în situaţia în care legea prevede că sunt supuse numai apelului.
53. Neexistând o astfel de prevedere în legea specială, vor deveni aplicabile dispoziţiile dreptului comun în ceea ce priveşte posibilitatea exercitării căii de atac a recursului, respectiv prevederile art. 483 din Codul de procedură civilă.
54. Potrivit regulii generale cuprinse în art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârile date în apel sunt supuse recursului, cu excepţiile cuprinse în alin. (2) al aceluiaşi articol printre care nu se regăsesc hotărârile pronunţate în litigiile atribuite prin lege, în temeiul art. 94 pct. 3 din Codul de procedură civilă, în competenţa materială a judecătoriei în primă instanţă. Cum excepţiile sunt de strictă interpretare, rezultă că astfel de hotărâri rămân supuse recursului.
55. Or, pentru considerentele anterior menţionate, contestaţia întemeiată pe prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016 este o cerere atribuită de legiuitor, printr-o lege specială, în temeiul art. 94 pct. 3 din Codul de procedură civilă, în competenţa materială de primă instanţă a judecătoriei, indiferent de valoarea litigiului.
56. Nu s-ar putea susţine nici că hotărârea pronunţată într-un litigiu întemeiat pe prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016 nu ar fi supusă recursului în baza prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă. Dispoziţiile Codului de procedură civilă exceptează de la recurs hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care „legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”. Aşa cum s-a arătat anterior, o astfel de dispoziţie expresă nu există în Legea nr. 77/2016, iar prevederile art. 7 alin. (3) din lege nu pot fi interpretate decât restrictiv, în sensul derogării de la durata termenului de apel, iar nu de la regula generală a posibilităţii exercitării recursului cuprinsă în art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În consecinţă, în concordanţă cu raţionamentul juridic expus în considerentele Deciziei nr. 6/22.012018 de ICCJ –Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, şi constatând revirimentul jurisprudenţial în materie, la nivel naţional, întrucât în cazul litigiilor întemeiate pe art. 7 din Legea nr. 77/2016, legiuitorul nu a prevăzut în mod expres că hotărârea pronunţată poate fi atacată numai cu apel, se apreciază în sensul că este deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziilor pronunţate în apel, în termenul de drept comun, respectiv de 30 de zile de la comunicare.
Această problemă de drept a fost cuprinsă în minuta întâlnirii profesionale din trimestrul I 2019 pentru unificarea practicii judiciare şi formarea profesională continuă – Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Partajează acest conținut:
