Baroul Bihor a răsunat marți seara de colinde, spectacol ocazionat de lansarea volumului cu 300 de sonete inspirate de Vechiul Testament, volum semnat de avocatul, scriitorul, poetul și eseistul Pașcu Balaci. În fața unei asistențe alese, avizate, care a ocupat toate scaunele avute la dispoziție în sala de conferințe a Baroului Bihor, atmosfera a fost cu totul specială, creată atât de corul Baroului Bihor, cât și de artiștii invitați să conecteze publicul la sonetele lui Pașcu Balaci, artiști care adesea s-au personalizat interpretând sonete: Alexandrina și Florian Chelu. PS Episcopul Virgil Bercea, avocatul erudit Dorin Caba, notarul Aurel Măduța, universitarul, scriitorul și poetul Dan H. Popescu, fostul secretar literar al Teatrului Regina Maria, doamna Vetuța Pop, scriitorul și poetul Viorel Boldiș, poetul Gheorghe Vidican, medici, avocați, scriitori au făcut parte din selecta adunare. Așa cum face de câte ori are ocazia, scriitorul Pașcu Balaci se întoarce la origini, acasă, în Țara Beiușului, pentru a explica de unde își trage seva și ceea ce îl inspiră în multipremiatele sale opere.
<…Mama era foarte religioasă. Am avut și sansa de a face studiile la liceul din Beiuș. În cea mai grea clasă, casa a IX, pentru că noi veneam cu un nivel de cunoștințe redus și deodată am nimerit la Universitatea Bihorului. Când urcam scările la laclasa a IX-a C făceam cruce la Maica Domnului pe care comuniștii iutaseră să o înlăture .După instalarea comunismului, portretele marilor noștri episcopi greco-catolici au fost înlocuite cu : Marx, Engels, Lenin și Stalin. Și elevii de la Beiuș ca să râdă de noii episcopi comuniști îi numeau : Barbă Albă, Barbă Neagră, Barbă Cioc, Barbă Deloc … Această carte s-a născut din frica mea de moarte în timpul pandemiei. Nu m-am vaccinat, Antița a stăruit să nu mă duc la vaccin și bine a făcut..Am fost și bolnav, dar am biruit boala. Dar frica de moarte am trăit-o și am scris și niște sonete în timpul pandemiei pe care domnul Ioan Moldovan mi le-a publicat în Revista Familia..Era o teroare, era o teroare a morții, erau străzile pustii. Era ceva de neînțeles și această teamă am simtit-o până în măduva ființei mele. Am recitit Biblia, ne rugam în fiecare seară, eu și cu Antița. Și iată a trecut un an de când m-am întors din Israel, din Țara Sfântă, și bine am făcut că iată ce se întâmplă acolo azi. Am fost și în Israel, am trăit cu această frică de moarte și iată că rezultatul e această carte cu 300 de sonete ale Vechiului Testament. Unii au spus că mai bine spuneai 300 de sonete revelate din Vechiul Testament, acum nu pot să spun că a fost o revelație, fiindcă mai ales sfinții trăiesc o revelație, una e revelația, alta e relevația. Am vorbit și cu Editura Școala Ardeleană de la Cluj și am convenit ca forma să fie mai simplă: relevat… Am scris aceste poeme într-un iureș, cred că vreme de patru luni am scris aceste sonete. Eram cu adevărat inspirat și am și scris cu bucurie, înconjurat de 7 Biblii, 7 ediții. Am căutat să surprind toate evenimentele care sunt cuprinse în Vechiul Testament de la Geneză și până la sfârșit> a spus Pașcu Balaci.
„O trecere de la moarte la viață, de la cuvintele ce mor la cuvântul/cuvintele cele veșnice„
Invitat să vorbească despre cartea lui Pașcu Balaci a fost poetul Ioan Moldovan, cel care 25 de ani a condus Revista Familia. Acesta l-a asemuit pe Pașcu Balaci cu legendarul Rege Midas care transforma tot ce atingea în aur. <Pașcu Balaci transformă tot ce atinge în sonete>, a explicat Ioan Moldovan, referindu-se la prolificul autor. <Vechiul Testament, relevat prin 300 de sonete> nu e genul acela de carte pe care să o citești din <doască în doască>, ci acel gen de carte pe care trebuie să o ai în bibliotecă pentru ca mereu să te poți întoarce la învățăturile ei, o lucrare care te va trimite la a lectura meditativ acel text primar sursă și a încerca să te regăsești în el. Această Maica Thereza a Bihorului, doamna Miorița Săteanu și preotul și editorul Ștefan Avram au completat tabloul volumului lansat de avocatul, poetul și scriitorul Pașcu Balaci.
Cel care a scris despre această carte e profesorul Ioan Chirilă, decanul Facultății de Teologie din Cluj care predă Vechiul Testament. <Când vezi Sfânta Scriptură vezi un munte, e muntele din Isaia 2, e Sionul binecuvântării întru Legea Domnului, de aceea nu voi încerca să surprind toate structurile poetice desfășurate aici de cinstitul autor, ci doar să-i dau ceea ce este drept, ori de drept, domnia sa fiind avocat de profesie, și eu receptând această lucrare ca pe o deplin credibilă pledoarie pentru dovedirea veșniciei Cuvântului și a înveșnicirii încuvântatului. …Văd în poezia domnului Pașcu această pozitivitate ca o cale a plinirii unui chatarsis ce l-a adus la limanul lin a cuvântului. E, în fapt, o pasha/Pascu, o trecere de la moarte la viață, de la cuvintele ce mor la cuvântul/cuvintele cele veșnice care marchează prin dublul șapte voia desăvârșită a Creatorului de a-și plini cuvântul, neschimbabilitatea voii sale…Laudă lui, laudă peshahului Pașcu!>, scrie pr. Ioan Chirilă, ph.d.
