Material realizat de Drd. Adrian I. BOGDAN – Cadru Didactic Asociat la Facultatea de Studii Europene (Universitatea Babeș-Bolyai)
Ne aflăm la doar 25 de zile distanță de alegerile generale din Republica Moldova, programate pentru ultima duminică a lunii septembrie. Acest scrutin atrage atenția nu doar a autorităților de pe ambele maluri ale Prutului, ci și a actorilor internaționali, dat fiind că Republica Moldova constituie o verigă esențială în arhitectura de securitate a Europei de Est, aflată astăzi sub presiunea conflictului armat din Ucraina, dar și un potențial factor de stabilitate în conturarea ordinii postbelice pe continent.
Au trecut aproape trei decenii și jumătate de la disoluția Uniunii Sovietice și de la simbolicele manifestări reunite sub „Podul de Flori”. Însă, mai bine de un sfert de secol din această perioadă a fost marcat de stagnare și de captivitatea geopolitică într-un spațiu pe care Federația Rusă îl revendică injust, prin conceptul de Russkiy Mir („Lumea Rusă”). În realitate, acest proiect geopolitic s-a dovedit un eșec structural: o încercare de menținere a controlului asupra fostelor republici sovietice, fără a reuși însă să contracareze orientarea lor tot mai fermă spre Vest.
În Asia Centrală, statele din grupul „-stan” au intrat treptat în orbita economică a Chinei, devenind dependente de aceasta din punct de vedere tehnologic și financiar. În Europa, statele baltice au aderat rapid la Uniunea Europeană și NATO, iar Caucazul de Sud a cunoscut conflicte recurente cu Moscova, culminând cu războiul ruso-georgian din 2008. La frontiera vestică a Federației Ruse, pierderea Ucrainei în anii 2010 a condus la anexarea Crimeii în 2014 și, ulterior, la agresiunea militară pe scară largă din februarie 2022. În acest context, Republica Moldova a început, la rândul ei, să se desprindă de stagnarea specifică spațiului post-sovietic, orientându-se, în ultimii cinci ani, spre democrația liberală și prosperitatea oferită de integrarea euro-atlantică. Singurul aliat loial al Kremlinului rămâne, în prezent, Belarusul autoritar al lui Aleksandr Lukașenko, aflat însă sub o tot mai evidentă presiune socială internă.
Începând cu anul 2020, Republica Moldova a înregistrat progrese notabile în materie de reformă legislativă, eficientizare administrativă și creștere economică. Paradoxal, războiul din Ucraina a accelerat parcursul european al Chișinăului, care a obținut statutul de stat candidat și a demarat procesul complex de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Astăzi, Moldova traversează un moment critic, dar nu apocaliptic. Pericolul major constă în subestimarea arsenalului de instrumente hibride prin care Rusia caută să influențeze rezultatul alegerilor, eroare comisă recent și în România, la scrutinul din 2024. Totuși, societatea moldovenească a dezvoltat deja mecanisme de rezistență la propaganda rusă, ceea ce diminuează impactul acesteia.
Guvernarea exercitată de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) în actualul mandat nu a fost lipsită de erori, însă se distinge ca cea mai eficientă administrație din istoria Republicii Moldova. Această performanță conferă partidului condus de Igor Grosu credibilitatea unui actor responsabil, demn de încrederea electoratului. Cu toate acestea, victoria electorală nu va fi facilă: la alegerile recente, atât candidatura Maiei Sandu, cât și referendumul pentru aderarea la UE au fost respinse la limită pe teritoriul Republicii Moldova, fiind validate în cele din urmă prin voturile masive ale Diasporei. Aceeași Diasporă, numeroasă, occidentalizată și profund pro-europeană, se anunță și acum factorul decisiv al scrutinului.
Conform unui sondaj publicat de Europa Liberă Moldova la 20 august, PAS este creditat cu aproximativ 34% din intențiile de vot, Blocul Electoral al Socialiștilor și Comuniștilor cu 30%, Blocul „Alternativa” condus de primarul Ion Ceban cu 11%, iar formațiunea lui Renato Usatîi cu 9%. Redistribuirea voturilor neutilizate ar putea conduce la o structură parlamentară în care PAS și Partidul lui Usatîi ar deține împreună o majoritate fragilă de circa 51–52 mandate din totalul de 101. Această configurație ar impune o guvernare bipartidică flexibilă, dar vulnerabilă, iar ipoteza unei coaliții tripartidice, deși improbabilă la acest moment, ar putea deveni o soluție de compromis, după modelul recent experimentat în România.
În final, miza acestor alegeri transcende simpla alternanță politică. Viitorul european al Republicii Moldova depinde, în mare măsură, de nivelul de participare la vot și, mai ales, de mobilizarea Diasporei. Spre deosebire de retorica pro-rusă, votul pro-european al tinerilor basarabeni din România și din marile centre universitare occidentale exprimă o voință lucidă de modernizare și de integrare într-un destin comun cu România și cu întreaga familie europeană. Astfel, ceea ce istoria a frânt prin constrângere geopolitică poate fi, în sfârșit, reconstruit prin apartenența comună la Uniunea Europeană, o perspectivă ce ar putea deveni realitate până la finalul acestui deceniu.
