Acordarea cheltuielilor de judecată petentului în cazul plângerilor contravenționale în situaţia în care soluţia instanţei de judecată este aceea de reindividualizare a sancţiunii aplicate de agentul constatator a fost o problemă de practică judiciară discutată de INM în cadrul întâlnirilor președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal.
Problema a apărut în urma unor cauze prin care se solicită anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei căruia i se aduc atât critici de nelegalitate şi netemeinicie, cât şi critici legate de caracterul proporţional al sancţiunii aplicate, există situaţii în care instanţa de judecată înlătură criticile de nelegalitate şi netemeinicie, dar procedează la reindividualizarea sancţiunii. În aceste situaţii, se ridică problema caracterului întemeiat sau nu al cererii petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Opinia Institutului Național al Magistraturii, însușită în unanimitate este următoarea: potrivit art. 47 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiior, dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz.
În speță, fiind vorba de o chestiune de procedură nereglementată de OG nr. 2/2001, completarea se va face cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Potrivit art. 453 alin. 1 și 2 din acest Cod:
(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Așadar, în situația în care plângerea contravențională este admisă în parte,
judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Această măsură este dată de culpa procesuală a fiecărei părți. În ipoteza dată există culpă procesuală atât în cazul petentului cât și al intimatei. Culpa procesuală a petentului constă în aceea că a cerut anularea procesului-verbal în condițiile în care a săvârșit totuși contravenția, iar culpa procesuală a intimatei constă în aceea că a aplicat o sancțiune nelegală sau netemeinică.
Culpa procesuală se apreciază de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze și în raport cu elemente obiective.
Soluția de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petent/petenți este nelegală, fiind contrară dispozițiilor exprese ale art. 453 alin. 2 Cod de procedură civilă.
În concluzie, s-a propus următoarea soluție:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. 2 Cod de procedură civilă în ipoteza admiterii în parte a plângerii îndreptate împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenției, în care soluția instanței se limitează la reindividualizarea sancțiunii, cheltuielile de judedecată se vor stabili în baza culpei procesuale a părților, care se apreciază de la caz la caz, în funcție de circumstanțe concrete și în raport cu elemente obiective.
Soluția de respingere de plano, indiferent de circumstanțe, a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petent/petenți este nelegală.
