La slujba de Boboteaza de pe malul Văii Nimaiestilor au participat sute de oameni. Sergiu e beiuseanul care s-a aruncat în apa după crucea aruncată de preot și a a adus-o la mal.
În tradiţia ortodoxă s-a păstrat obiceiul ca de Bobotează, după slujba de sfinţire a apei, preotul să arunce crucea într-o apă curgătoare, iar unii curajoşi se aruncă în valuri pentru a o recupera.
Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătorită pe 6 ianuarie, reprezintă ziua în care natura întreagă se sfinţeşte. Tradiţia ortodoxă spune că preotul împreună cu credincioşii merg pe malul unei ape unde are loc slujba de Agheasmă Mare, adică de sfinţire a apei. Apoi, preotul aruncă o cruce în apă, iar curajoşii încearcă să o recupereze.
Se spune că cel care prinde crucea şi o aduce la mal este binecuvântat în acel an în tot ceea ce face. În vechime, acesta se bucura de respectul întregii comunităţi, iar domnitorii îl recompensau cu diferite daruri.
Dincolo de acest aspect, oamenii Bisericii susţin că obiceiul aruncării crucii în apă are şi o semnificaţie teologică. „Aceasta este o rânduială străveche, ţinută acum doar în ţările ortodoxe, semnificând binecuvântarea apelor naturale prin afundarea sau aruncarea unei cruci în ele. Semnifică, în primul rând, intrarea şi ieşirea lui Hristos din apa Iordanului pe care o sfinţeşte cu propriul Său trup. Apa fiind seva universului şi a tuturor elementelor cosmice, întregul univers primeşte sfinţirea, după cum arată una dintre cântările praznicului: Hristos S-a botezat, El iese din apă şi odată cu El, purifică lumea întreagă”, spune Episcopul Macarie într-un comunicat al Episcopiei Europei de Nord.
Totodată, episcopul arată că gestul intrării în apă a tinerilor poate avea şi o altă semnificaţie. „Prin puterea credinţei, a iubirii şi evlaviei lor, cei care au intrat în apă pentru a ridica Crucea de Bobotează, pot simboliza intrarea Apostolului Petru în Marea învolburată a Galileii pentru a se atinge de Hristos, Izvorul sfinţirii şi al bucuriei.”
Partajează acest conținut:
