„Sunt Moș Crăciun, sunt un revizor, de fapt sunt tot ce vreți dumneavoastră fiindcă sunt actor”, așa și-a început Răzvan Vicoveanu, actorul Teatrului Regina Maria, mărturisirile făcute pe scena la Gala Comunității Bihorene 2024, acolo unde a fost invitat sa vorbească pe tema „alegeri”. Răzvan Vicoveanu e câștigătorul premiul UNITER pentru cel mai bun actor într-un rol principal, în 2020. Drumul pana acolo a început însă într-un cartier sărac din Iași, si nici momentul recunoasterii valorii sale ca actor nu a fost lipsit de incidente. Discursul sau a împărțit țară în doua, iar unul dintre cei care s-au scandalizat pentru ceea ce a spus Răzvan Vicoveanu se afla acum în spatele cortinei ascultând cu sufletul la gura mărturisirile .E momentul în care moderatorul galei, actorul Bob Rădulescu a înțeles ca nu trebuie sa judeci acțiunile fără sa cunoști omul.
Răzvan Vicoveanu și-a amintit ca prin anii 2000 era elev la Liceul Industrial din Iași si asemenea tinerilor de atunci nu avea bani de bilet și încerca sa fenteze controlorul . „Aveam un bilet poate cumpărat în urma cu 3 săptămâni, stăteam langa compostor și când venea conductorul: pac!, compostam. Uneori eram mai rapid. Alteori, nu! Atunci îmi doream sa devin pshiholog. Frumos, nu? Numai ca aveam o problema: mătușa mea, care m-a crescut, cum fusese mezzosoprana, avea o Tesla, nu o mașină, un pick up, cu foarte multe discuri:povesti, piese de teatru, opera…Ascultam. Asa i-am învățat pe toți marii actori, ascultând voci. Și prin clasa a XI-a ii spun mătușii mele ca vreau sa devin actor, uitandu-ma foarte mult la filme. Cât se putea pe atunci. Și zice:hai ca facem. Si cu era diriginta la posta, cunoștea foarte multi pensionari, s-a interesat și a cunoscut un actor Costică Popa la care m-am dus sa mă pregătesc, eu care nu văzusem un spectacol de teatru în viață mea. M-a pus sa citesc o poezie.Am citit ca la școală. M-a trimis la un alt actor: Doru Aftanasiu. Trebuia să-l plătesc, era pregătire. Erau 50 de dolari, 5 ședințe și una bonus. După primele patru ședințe a vrut sa mă dea afara, atât de rău mergeau lucrurile. Și chiar s-a simțit rău ca îmi ia banii.Asta mi-a povestit mai târziu, dacă mi-ar fi spus atunci era jale. După patru-cinci ședințe mi-a zis: du-te mai băiete acasă, vorbește normal. Am zis o poezie, noaptea a fost un sfetnic bun și de atunci a început drumul meu către firesc, către normal sa vorbesc pe scena , dar sa nu iti dai seama ca sunt pe scena, să-mi creez un stil de a juca atât de vorbit încât sa nu para joc. Am ajuns la facultate, un regizor mi-a zis ca nu am voce de teatru, deci nu vei fi actor, La 19 ani, când iei spune cineva asta nu iti pică bine. Dar tot timpul am considerat ca noaptea e un sfetnic bun, după ce plângi, dimineta parca te simți așa mai ușurat și zici: mai încerc o data. Și încă, o data, și încă o data. Și am terminat și facultatea și am ajuns la Teatrul Național din Târgul Mureș și am ales sa plec de acolo fiindcă tot asa cu schepsis a fost și concursul.Directorul de acolo avea pe cineva din presa care nu îl iubea și scrisese deja ca eu voi fi luat ca actor al trupei. Pentru cine nu știe, așa se procedează, te uiți și alegi dintr-o clasa pe cine crezi ca ai avea nevoie. Normal, cumva se știa, nu era concurs aranjat, dar cumva se știa ca eram preferat. Directorul, după ce a citit acel articol a spus: Răzvan, acum nu prea mai pot sa te mai iau…Te iau pe jumă de norma. Asta însemna 200 lei, în 2004. Foarte putin. Am decis sa rămân, am făcut de toate de la dus tava, la vorbit franceza. Și am ajuns actor în trupa dar am decis sa plec fiindcă nu îmi mai plăcea ce se întâmplă. Și am ales Oradea, s-a dat concurs, am intrat și eu și prietena mea, viitoare soție, actuala fosta soție. Și asta e tot o alegere, mai buna sau mai rea, nu comentam, sau dacă vreți va povestesc mai târziu. Am făcut alegeri mai bune sau mai proaste, cele mai bune alegeri ale mele au fost alea proaste…Eu am crescut într-un cartier în care cu toții eram la fel de săraci. Aveam pe strada niște domnișoare, una era foametea..Erau lucrătoare sexuale. Aveam doi țigani prieteni: Liuta și Gabi, mai era de-a lu banana..În 2020 când am reușit sa iau și eu un premiu, am avut un discurs…Sa va spun de ce am spus ce am spus. Ca sa fii băiatul ala, sa trăiești cu Gabi, cu Ghiuta, Ghiuta s-a spânzurat fiindcă nevasta sa a pierdut sarcina fiindcă a fost lăsată sa aștepte, fiindcă erau țigani, pana i-a murit copilul în burta..Gabi a intrat cu bicicleta furată într-un stâlp și a murit..Eu, crescând cu ei, am căpătat aceasta forță de munca, de a trece peste, sa nu iti pese, sa nu iti pese, chiar dacă azi se da în tine sa mergi mai departe..Am spus acele lucruri pentru acel băiat, pentru Răzvan care atunci când a ajuns la facultate nu a avut unde sa doarmă și am dormit, l-a lăsat portarul sa doarmă, pe niște huse de scaun, pe la parter, pe undeva. Și apoi am avut noroc de oameni care m-au ajutat, poate din bunătate, poate au văzut ceva în mine.Am fost norocos , am fost ajutat de oameni și am ales să-i răsplătesc, cât am putut, fiindu-le prieteni, cu sinceritate si am așteptat aceeași sinceritate înapoi…Da, de aceea am făcut-o, poate nu a fost de bun augur, Jumatate de țară s-a scandalizat.Eu am fost crescut de bunici, mătușa, de strada. Acum vreo 7 ani a murit bunica mea. Avea 98 de ani și eu aveam spectacole, doua, și le-am jucat, m-am dus la inmormantare, m-am întors și mai aveam un spectacol . Am ales sa fac lucrul asta fiindcă știu în ce meserie m-am băgat. Anul trecut, pe 1 Decembrie am sunat-o pe mama să-i spun la multi ani de ziua patriei. Așa făceam noi. Am chemat-o pe Natașa sa vorbească cu bunica și nu a venit. „Las-o mama ca așa sunt copiii”. mi-a zis. Apoi s-a culcat pe la 8 și nu s-a mai trezit. A doua zi aveam spectacol, comedie, a venit fosta soție sa stea cu fetele și mi-a zis :”refuza sa joci, poți, e ruda de gradul I”. Am zis: „de ce? Ce vina au ei? „Am ales sa fac lucrul asta fiindcă mi se pare ca e în fisa postului. Și dacă nu ducem pana la capăt aceste alegeri cumva ne pierdem pe drum..Durerile din spate ne fac pe noi sa va arat durerile din piese…”, a spus Răzvan Vicoveanu. A urmat apoi un moment cel putin la fel de emoționant, acela în care Bob Rădulescu și-a cerut iertare de la Răzvan Vicoveanu.
Actorul clujean Bogdan Bob Rădulescu l-a taxat dur pe Răzvan Vicoveanu, în 2020, când actorul orădean şi-a început discursul rostit cu ocazia câştigării premiul UNITER pentru cel mai bun actor într-un rol principal, cu: „Bravo, coaie…”.<„Bravo, coaie”aşa a început discursul câştigătorul premiului pentru cel mai bun actor într-un rol principal, aseară, la gala Uniter.Asta a rostit un actor, pe scenă, la o gală unde a fost alături de cei mai buni artişti din branşă. Bravo, coaie. Şi a mai zis că e foarte emoţionat.Nu-mi explic cum e posibil să scoţi aşa ceva pe gură, absolvent de facultate de teatru, şcoală unde înveţi să-ţi stăpâneşti emoţiile pe scenă, să nu vorbeşti despre cât eşti de emoţionat şi mai ales, să slujeşti Scândura Sfântă cu umilinţă şi respect.Şi tot în facultate înveţi să conţii, nu să arăţi! >, spunea atunci Bob Rădulescu. Aproape 5 ani mai târziu acesta a mărturisit:”Am stat cu un nod în gât, am ascultat în spatele cortinei și am înțeles de ce ai făcut-o Mi se pare onest ca după 5 ani să-i spun ca îmi pare rău. Iartă-ma!”
