Vărarii din satele de pe cursul superior al Crişului Negru au fost deseori pomeniţi în documentele feudale, mai ales cei din Cărpinet şi Ponoarele (azi Calugări).La 1733 se preciza ca în apropierea acestor aşezări există piatra bună, din care se arde varul (“…pro exurendo calce lapides habet…”), iar la 1778 se pomenea despre extragerea calcarului, pentru arderea varului la Vaşcău.Menţiuni despre cunoaşterea tainelor acestui meştesug şi practicarea sa de către locuitorii din zona apar şi mai târziu, în 1838, referitor la iobagul Hoza Flora din Cărpinet care era plătit cu o “cabla” (80 kg) de grâu şi 6 “creiţari” pentru fiecare cabla de var arsă, ca vărar domenial în localitatea Fânaţe.Cuptoarele se ridică în panta dealului pentru ca bolovanii să poata fi cladiţi şi aduşi mai uşor. Au forma cilindrică sau troconică cu pereţi de chirpici, cărămida sau piatra. „În Cărpinet mai sunt vreo zece vărari. Sunt oameni tineri care provin din familii care au practicat vărăritul din tată în fiu. În vremurile bune, la Izbuc tot satul făcea var, şi o mare parte din Călugări. Acum nu prea mai au desfacere. Vând mai ales în Banat, Arad, Timiş, Caraş. Din păcate, dacă piatra nu mai oferă câştig, oricât ar fi omul legat de tradiţii, tot abandoneayă. Chiar dacă am încerca vitalizarea vărăritului cu fonduri europene, tot nu le-am putea rezolva problema. Nu le putem găsi piaţă”, explica în urma cu aproape 10 ani primarul Gheorghe Ienciu.
„Varnița la Izbuc se mai aprinde doar o dată pe an nu ca pe vremuri de mai multe ori. Ioana Cioara m-a anunțat că s-a aprins deja zilele trecute așa că n-am mai stat pe gânduri și m-am pornit la drum spre ei. Mai am văzut cum se făcea varul acum mulți ani dar într-un alt fel.
Și l-am întâlnit pe baciu Aurel care face var de pe la 16 ani și-n câteva zile va face 70. Îi o muncă extrem de grea și prețul varului îi mult prea mic. Am profitat de ocazia asta poate chiar unică și l-am rugat să-mi povestească de când se pune piatra în varniță și până când se scoate varul.
Vom fi tot mai săraci când astfel de oameni îi vom pierde…
Mulțumesc, Ioana și Violeta pentru ospitalitatea și căldura cu care m-ați primit!”, a spus Raul Cotuna , tânărul care administrează pagina Turist prin Bihor.
Partajează acest conținut:
