În ședința din data de 17 octombrie 2024, Curtea Constituțională, a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.11 alin.(6) ind.1, (6) ind.3. și art.(6) ind.8-(6) ind.10 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare.
În esență, Curtea a reținut că transferul dreptului de proprietate din patrimoniul expropriatorului în cel al expropriatului, în cazul renunțării expropriatorului la unele imobile afectate inițial de lucrarea de interes public, și care se produce de drept, la data emiterii deciziei de restituire de către expropriator, în mod unilateral, și care impune în situația încasărilor despăgubirilor, inclusiv obligația de restituire a sumelor plătite, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la principiul securității juridice și dreptul de proprietate privată întrucât echivalează cu o expropriere sui generis, în lipsa unei cauze de utilitate publică și fără îndeplinirea acordul părților, sau, în lipsa acestui acord, fără pronunțarea unei
hotărâri judecătorești care să valideze îndeplinirea condițiilor legale ale acestei operațiuni juridice.
Curtea a mai reținut că obligația expropriatului de redobândire a imobilului care nu mai este afectat de lucrarea de interes public național, regional, județean, interjudețean sau local, precum și de restituire a sumelor primite cu titlu de despăgubire poate pune destinatarii normelor legale criticate în imposibilitatea de a răspunde noilor cerințe legislative, în situația în care au valorificat deja sumele primite cu titlu de despăgubire, cu consecința nașterii unor drepturi patrimoniale ale expropriatorilor. În concluzie, normele criticate încalcă principiul stabilității raporturilor juridice reglementat de art.1 alin.(5), introduce insecuritate în circuitul civil și lasă la dispoziția unilaterală a statului sau a unității administrativ-teritoriale nașterea unui raport juridic civil, cu consecințe directe asupra patrimoniului unei persoanei fizice sau juridice, fiind afectate si dispozițiile cuprinse în art.44 alin.(1)
teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.
În aceeași ședință Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și a constatat că sunt neconstituționale prevederile art.14 alin.(2) din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.
În esență, Curtea a reținut că prevederile art.14 alin.(2) din Legea nr.255/2010 reprezintă o normă de trimitere la dispozițiile art.14 alin.(1) din același act normativ,
normă care, la data sesizării cu prezenta excepție de neconstituționalitate, își încetase efectele juridice, în temeiul art.147 din Constituție referitor la efectele deciziilor de
constatare a neconstituționalității pronunțate de Curtea Constituțională.
Prin urmare, prevederile art.14 alin.(2) din Legea nr.255/2010, introduse prin Legea nr.233/2018, ulterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr.67 din 21 februarie 2017,
echivalează cu păstrarea în fondul activ al legislației a unei soluții legislative constatate în precedent ca fiind neconstituțională. Or, adoptarea de către legiuitor a
unor norme contrare celor hotărâte într-o decizie a Curții Constituționale, prin care se tinde la păstrarea soluțiilor legislative afectate de vicii de neconstituționalitate,
încalcă Legea fundamentală.
