Titlul problemei de drept: Neinvocarea excepției necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. Fixarea definitivă a competenței în favoarea instanței inițial învestite.
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: conflict de competenţă
- Acte normative incidente: art. 130, art. 131 alin. (1), art. 132, art. 133 C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: competență materială și teritorială de ordine publică, fixarea competenței, primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părți sau de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Norma invocată are menirea de a stabili momentul limită până la care poate fi invocată excepția necompetenței de ordine publică (materială și teritorială), după care aceasta nu mai poate fi ridicată, fixându-se astfel în mod definitiv competența în favoarea instanței sesizate.
Dacă, ulterior, instanța ar invoca din oficiu necompetența sa materială sau teritorială de ordine publică, ea s-ar afla nu doar în situația de a încălca limita temporală stabilită pentru invocarea excepției, dar ar înfrânge, în același timp, propria ei competență stabilită definitiv în favoarea sa.
Instanța sesizată prin hotărârea de declinare a competenței este datoare să își verifice, la rândul ei, propria competență. Procedând astfel, ea nu realizează un control asupra activității desfășurate de către cea dintâi instanță, ci statuează asupra instanței competente, demers care nu poate face abstracție de împrejurarea fixării definitive a competenței în favoarea instanței inițial învestite.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că în ipoteza neinvocării excepției necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, competența se fixează în mod definitiv în favoarea instanței inițial învestite.
Prin Decizia nr.31 din 11 noiembrie 2019, în dosarul nr.1142/1/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul unui recurs în interesul legii, a stabilit că: „…În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din Codul de procedură civilă, instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă …”.
În consecință, fiind clarificată problema de drept supusă analizei, nu se mai impune exprimarea unui vot de către participanți.
Această temă a fost discutată în cadrul întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, ce a avut loc la Pitești, în perioada 14-15 noiembrie 2019.
