Invitatul acestei săptămâni este prof. univ. dr. avocat Alexandru Țiclea, doctor Honoris Causa al Universității de Stat din Moldova. Avocat în cadrul Baroului București, Alexandru Țiclea are o experiență juridică de peste 30 de ani, domeniile sale de competență fiind dreptul muncii, dreptul securității sociale, drept civil și drept comercial, arbitru în materia proprietății intelectuale, expert în domeniul muncii; cercetător ştiinţific; autor de tratate, cursuri, monografii, note, alte lucrări publicate în ţară şi în străinătate. Activitatea sa de cercetare științifică și publicistică a fost și este orientată, cu precădere, asupra dreptului muncii, preocupare constantă și consecventă începând cu anul 1990. Obiectivele urmărite au constat în: interpretarea şi aplicarea legislaţiei muncii potrivit noilor realităţi economice şi sociale, adaptarea ei la economia de piaţă, necesitatea perfecţionării ei permanente, în concordanţă cu dreptul internaţional şi european al muncii.
Alegerea profesiei de avocat a însemnat obiectivul pe care doreați să îl atingeți în viață?
Da, doream să se facă dreptate, iar cei năpăstuiți să fie apărați de lege și de către justiție.
Dreptul muncii a fost prima dvs. alegere? Cui datorați această alegere? De ce ați ales avocatura și nu magistratura?
Dreptul muncii a fost prima mea opțiune deoarece, la absolvirea facultății am fost repartizat, conform legislației în vigoare de atunci, în funcția de jurisconsult la întreprinderea de autoturisme din Pitești, unde exista o forță de muncă consistentă care avea încheiate contracte individuale de muncă, ce presupunea executarea lor, în condiții de disciplină organizațională.
Datorez această alegere profesiei mele de început, amintită anterior, cea de jurisconsult.
Am ales avocatura din aceleași considerente, de a reprezenta/asista justițiabilii în fața instanțelor de judecată. Avocatura este o profesie liberală care presupune o marjă extinsă de acțiune și care presupune independență în profesie.
Care este opinia dvs. despre digitalizarea în domeniul dreptului?
Digitalizarea este un proces strict necesar, modern, care facilitează accesul tuturor celor interesați la legislația in vigoare, la doctrina relevantă, precum și la soluțiile jurisprudențiale. În plus, aceasta permite accesul facil la dosarele aflate pe rolul instanţelor, iar avocații pot crea scenarii privind modul în care se poate câștiga un proces sau, după caz, ce şanse există într-o anume cauză.
Profesia de avocat te pune în tot felul de situații: presiune, stres, realizări, dar și eșecuri. Care a fost cea mai antrenantă cauză pe care ați susținut-o?
Într-adevăr, ca avocat înregistrezi și succese dar și eșecuri. Important este însă să-ți faci datoria, iar un anume eșec să nu ți se datoreze ție, care ai făcut tot ce trebuia în cauză, ci judecătorului. Au existat mai multe cauze spectaculoase în activitatea mea, cele mai importante fiind acelea, unde sansele de câștig erau minime, și totuși justițiabilul a fost declarat nevinovat.
Care sunt cele mai comune obiecte ale litigiilor de muncă din ultimii ani?
Frecvența cea mai numeroasă o reprezintă contestațiile împotriva concedierilor, precum și împotriva sancțiunilor disciplinare.
Aveți o vastă experiență în ceea ce privește legislația muncii. Clarifică legislația actuală problemele cu care se confruntă angajații și angajatorii? Reglementările din domeniul dreptului românesc al muncii corespund necesităților acestora?
În principiu, reglementările în materie sunt în măsură să clarifice problematica raporturilor juridice de muncă. Desigur, mai sunt și norme juridice neclare, unele din acte normative diferite contradictorii, dar interpretarea logică și având în vedere caracterul protectiv al dreptului muncii vor conduce la soluții juste și corecte.
În raport cu legislația actuală a muncii, ce rol au regulamentele interne? Pot fi abuzive? Ați întâlnit exemple ridicole până acum?
Regulamentele interne sunt acte normative deosebit de importante, care reglementează activitatea din cadrul angajatorilor. Ele sunt acte unilaterale ale acestora, adoptate cu consultarea salariaților, care trebuie să cuprindă toate aspectele dintr-o unitate. Acestea trebuie să fie subordonate legii, să facă o aplicare concretă a normelor legale la activitatea specifică angajatorilor.
Nu am întâlnit exemple ridicole până acum și nu cred că ar putea să existe, de vreme ce orice angajat are dreptul să sesizeze neregularitățile, inclusiv în fața instanțelor de judecată.
Există numeroase situații când angajatul se trezește pus în fața faptului împlinit, fără a mai putea gestiona situația. Care sunt cele mai frecvente abuzuri realizate de angajator, dar care nu sunt sesizate de angajat?
Se întâmplă adesea ca angajatorul să modifice atribuțiile de serviciu, uneori fără ca acestea să corespundă funției înscrisă în CIM, iar salariatul de teamă să nu-și piardă locul de muncă, acceptă o asemenea modificare. Mai rar se întâmplă să intervină modificarea locului de muncă sau diminuarea salariatului.
În afară de Codul Muncii, ce alte acte normative ar trebui să consulte un angajat pentru a se apăra de potențiale abuzuri din partea angajatorilor?
Sunt mai multe acte normative conexe care ar trebui consultate, însușite de către salariați, de pildă, legea securității şi sănătăţii în muncă, legea dialogului social, legea privind telemunca, hotarârea guvernului privind REVISAL etc.
Care sunt sfaturile dvs. pentru cei care doresc să urmeze profesii în domeniul juridic? Dar pentru profesioniștii în domeniu?
Sfaturile mele privesc: pregătirea continuă, multilaterală și de specialitate, abnegația, conștiinciozitatea, înțelegerea menirii pe care o au în calitatea lor de profesioniști ai dreptului.
Povestiți-ne o întâmplare amuzantă din cariera dvs.
Un coleg, mai tânăr, vrea să impresioneze pe o judecătoare și să utilizeze un cuvânt de necombătut în aprecierea probelor. Maestrul său i-a sugerat să susțină că probele sale sunt irefutabile. Inițial, el a crezut că este vorba de un cuvânt care nu trebuie spus, dar a consultat DEX-ul și a constatat că acest cuvânt există. Numai că la proces l-a uitat și a înlocuit primele litere cu două, punând în față literele „ne”. Pledoaria lui s-a încheiat cu expulzarea din sală.
Interviu realizat de Bianca Chirilă
