Timp de 30 de zile, pe parcursul lunii iulie, „Ghidul privind înțelegerile verticale”, elaborat de Consiliul Concurenței și postat pe site-ul instituției, se află în dezbatere publică. Documentul are scopul de a veni în sprijinul companiilor care trebuie să-și evalueze singure compatibilitatea cu normele de concurență naționale și europene a acordurilor verticale pe care doresc să le încheie.
De regulă, acordurile verticale sunt contractele de furnizare și distribuție, explică reprezentanții Consiliului Concurenței. Termenul „vertical” arată că aceste contracte sunt încheiate între companii care operează la diferite niveluri ale lanțului de producție sau de distribuție.
Acordurile de distribuție între producători și angrosiști/comercianții cu amănuntul reprezintă exemple tipice de acorduri verticale.
Dacă un acord vertical conține „restricții” în ceea ce privește furnizorul sau cumpărătorul, concurența poate fi afectată. Aceste restricții pot lua mai multe forme: de exemplu, producătorul vinde doar unuia sau unui număr limitat de cumpărători,ceea ce poate duce la excluderea altor cumpărători de pe piață ori la înțelegere între cumpărători.
În mod similar, obligațiile de neconcurență care interzic distribuitorilor achiziționarea și revânzarea produselor concurente pot împiedica intrarea pe piață a noilor producători și pot consolida pozițiile pe piață ale producătorilor existenți.
„Înțelegerile verticale reprezintă încălcări frecvente ale normelor de concurență și, de aceea, vrem să ajutăm firmele să cunoască și să înțeleagă mai ușor condițiile în care pot încheia contracte de distribuție/furnizare fără a fi sancționate”, a transmis Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.
Ghidul cuprinde exemple din practica Consiliul Concurenței din România și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și o serie de recomandări pentru evitarea încălcării legii.
Partajează acest conținut:
