O hotărâre a Curții de Justiție care sporește în mod semnificativ probabilitatea ca solicitantul de azil să îndeplinească condițiile pentru a beneficia de statutul de refugiat sau de protecție subsidiară justifică examinarea pe fond a cererii sale ulterioare, care nu poate fi respinsă ca inadmisibilă. Statele membre pot să abiliteze instanțele să se pronunțe ele însele asupra acestei cereri și să o admită, dacă este cazul, atunci când anulează o decizie de respingere ca inadmisibilă a unei cereri ulterioare.
Unui resortisant sirian, care și-a părăsit țara în anul 2012 și care se teme că va fi mobilizat în armată sau că va fi arestat dacă refuză să își îndeplinească obligațiile militare în această țară, i-a fost acordată, în anul 2017, protecția subsidiară în Germania. În schimb, statutul de refugiat i-a fost refuzat.
În urma unei hotărâri a Curții de Justiție cu privire la situația obiectorilor de conștiință sirieni, el a depus din nou o cerere de azil (așa-numita „cerere ulterioară”). A susținut că această hotărâre constituie o modificare a situației de drept care îi era favorabilă. Cererea ulterioară a fost însă respinsă ca inadmisibilă, cu alte cuvinte fără a se examina dacă erau îndeplinite condițiile pentru ca el să poată beneficia de statutul de refugiat.
Persoana în cauză a contestat acest refuz la o instanță din Germania. Aceasta a solicitat Curții să se pronunțe în special cu privire la aspectul dacă este compatibil cu dreptul Uniunii să se considere că, în principiu, numai o modificare a dispozițiilor aplicabile, iar nu o hotărâre judecătorească, poate constitui un element nou care să justifice o examinare completă a cererii ulterioare, dacă este cazul.
Curtea răspunde că, în principiu, orice hotărâre a Curții poate constitui un element nou care să justifice o nouă examinare completă a aspectului dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de statutul de refugiat.
Acest lucru este valabil și pentru hotărârile care se limitează la interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii aflate deja în vigoare la momentul adoptării deciziei privind o cerere anterioară. Data la care a fost pronunțată hotărârea este lipsită de relevanță. Cu toate acestea, pentru ca o hotărâre a Curții să constituie un
element nou care să justifice o nouă examinare completă, este necesar ca aceasta să sporească în mod semnificativ probabilitatea ca solicitantul să îndeplinească condițiile pentru a beneficia de statutul de refugiat.
În ceea ce privește continuarea procedurii în cazul în care o instanță națională anulează o decizie de respingere ca inadmisibilă a unei cereri ulterioare, Curtea mai precizează că statele membre pot, dar nu sunt obligate, să abiliteze instanțele să se pronunțe ele însele asupra acestei cereri și să recunoască statutul de refugiat, dacă este cazul.
