Camera Deputaților a votat, miercuri, ca for decizional, proiectul de lege care prevede extinderea ordinului de protecţie, iar noua lege va permite protejarea tuturor victimelor violenței.
„Parlamentul a votat, astăzi, ordinul de protecție extins. În unanimitate! Următorul pas, promulgarea. Mă bucur tare mult că avem acum legea. Care stabilește clar responsabilitățile autorităților în protejarea victimelor și în gestionarea situațiilor de urgență, care, uneori, pot duce și la pierderea de vieți.Avem violență în România. Sunt 160 de cazuri de violență domestică pe zi. Asta înseamnă 7 victime pe oră. Pentru ele exista deja ordinul de protecție. Dar violența nu e numai în familie! Acte de violență vedem și pe stradă, și în școli, și la locul de muncă, în mediul online…De acum, cu noua lege, protejăm toate victimele violenței, de orice fel, din orice mediu. Legea trebuie să te protejeze și de bătăuși, și de hărțuitori și de toate tipurile de agresori. Ca femeie, ca senatoare #PNL, vă asigur că voi continua, alături de colegii mei, să fiu preocupată de diminuarea violenței în societate și de identificarea a cât mai multor pârghii legale pentru a pedepsi orice tip de violență”, a transmis ministra Justiţiei Alina Gorghiu.
Raţiunea introducerii reglementării privind ordinul de protecţie este crearea unui instrument juridic eficient, similar celui pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, deoarece, în legislaţia în vigoare, pentru victimele actelor de violenţă, altele decât cele din sfera domestică, există doar protecţie penală. Având în vedere, pe de o parte, eficienţa dovedită în practică a ordinului de protecţie reglementat de Legea nr.217/2003, şi, pe de altă parte, faptul că atât acest ordin de protecţie, cât şi cel care face obiectul prezentului act normativ, apără acelaşi set de valori, respectiv viaţa, integritatea fizică şi psihică şi libertatea persoanei se impune reglementarea unui regim juridic similar celor două instrumente şiadaptat totodată, atunci când este cazul, la situaţia lor specifică.
În ceea ce priveşte actul normativ, acesta este structurat în patru capitole, după cum urmează:
Capitolul I – Definiţii: actul normativ defineşte noţiunea acte de violenţă şi de membru de familiei;
Capitolul II reglementează regimul juridic al ordinului de protecţie provizoriu. în esenţă. acesta:
– se emite imediat de către poliţist, la cererea scrisă a victimei, a tutorelui ori a altui reprezentant legal al acesteia, dacă din evaluarea situaţiei de fapt rezultă că există risc iminent cu privire la săvârşirea unui alt act de violenţă îndreptat împotriva victimei, care îi pune în pericol viaţa, integritatea fizică ori libertatea acesteia;
– se aplică pe o perioadă de cel mult 5 zile;
– poate cuprinde una sau mai multe dintre următoarele măsuri: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, reintegrarea victimei şi, după caz, a membrilor familiei acesteia, în locuinţa comună; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate fată de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului
de a preda poliţiei armele, componentele esenţiale şi muniţiile deţinute, documentele în care acestea sunt înscrise precum şi autorizaţia/autorizaţiile de procurare,, a , armelor
emisă/emise pe numele acestuia;
– este supus confirmării de eătre procuror; dacă apreciază necesar, anterior confinnării, procurorul poate asculta victima pentru a-i aduce la cunoştinţă măsurile care au fost dispuse, conţinutul lor şi posibilitatea de a renunţa la acestea;
– poate fi contestat la instanţa de judecată competentă potrivit legii în termen de 48 de ore la emitere; contestaţia se judecă în regim de urgenţă şi cu citarea părţilor.
Capitolul III reglementează regimul juridic al ordinului de protecţie. în esenţă:
– persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violenţă din partea unei alte persoane poate solicita instanţei (personal sau prin reprezentant legal) emiterea unui ordin de protecţie; cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de procuror şi de reprezentantul autorităţii sau structurii competente. Ia nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor infracţiunilor.
– ordinul de protecţie poate cuprinde una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună; reintegrarea victimei şi, după caz, a membrilor familiei acesteia, în locuinţa comună; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele, componentele esenţiale şi muniţiile deţinute, documentele în care acestea sunt înscrise, precum şi autorizaţia/autorizaţiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia. Instanţa de judecată poate dispune şi alte măsuri, de exemplu, consilierea psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile legii.
– durata măsurilor dispuse este stabilită de instanţa de judecată, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului;
– judecata se face de urgenţă şi cu precădere, asistarea victimei şi a agresorului fiind obligatorie; în caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie şi fără citarea părţilor. Hotărârea prin care se soluţionează cererea de emitere a ordinului de protecţie este supusă numai apelului.
– revocarea ordinului de protecţie poate fi solicitată, în condiţiile stabilite de lege, de persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie;
– prezenta lege nu împiedică aplicarea prevederilor Legii nr. 217/2003, atunci când acestea sunt incidente.
Capitolul IV cuprinde dispoziţii finale şi tranzitorii.
Prin Legea nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a urmărit ocrotirea şi sprijinirea familiei, existând o preocupare constantă pentru găsirea unor soluţii optime de prevenire şi combatere a actelor de violenţă domestică, distincte de protecţia acordată victimei de legea penală. A fost astfel reglementat un mecanism care să asigure victimei o protecţie eficientă împotriva actelor de violenţă, prin emiterea ordinelor de protecţie (cele provizorii fiind emise imediat de către poliţiştii care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică); totodată, legiuitorul a creat un cadru procesual care să respecte drepturile părţilor implicate în proces şi care să ofere acestora garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea liberului acces la justiţie şi fără instituirea vreunei discriminări.
Noile reglementări cuprind măsuri care vizează respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, mai exact a dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică al persoanelor care sunt victimele unor acte de violenţă fizică sau psihică.
Prevederile legale vor contribui la identificarea timpurie a acţiunilor sau comportamentelor deviante ale agresorilor şi la aplicarea unor măsuri de prevenţie speciale, destinate acestora.
Prin ordinul de protecţie pot fi dispuse şi o serie de măsuri, precum evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună ori interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic, măsuri care, prin natura lor, au ca efect o restrângere temporară a unor drepturi şi libertăţi ale agresorului.
Măsuri similare se regăsesc şi în prevederile Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, prevederi care au făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi cu privire la care este deja conturată o jurisprudenţă a Curţii Constituţionale; în sens amintim, cu titlu de exemplu. Decizia Curţii Constituţionale nr. 303/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 500 din 7 iulie 2015, în care instanţa de contencios constituţional reţine, în esenţă, că astfel de măsuri „sunt instituite pentru apărarea unor valori fundamentale, precum viaţa şi integritatea fizică şi psihică a persoanei, demnitatea omului, în timp ce drepturile fundamentale invocate pot fî supuse anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor publice, dacă au un scop legitim şi dacă respectă un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şiobiectivul propus. în acelaşi timp, potrivit dispoziţiilor art. 57 din Constituţie, „Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună- credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi”. în acelaşi sens este şi jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele membre nu au doar obligaţia negativă de a nu împiedica exerciţiul deplin al drepturilor fundamentale, ci şi o obligaţie pozitivă de a lua măsurile necesare pentru garantarea unei protecţii efective a acestora (a se vedea, spre exemplu. Hotărârea din 14 octombrie 2010, pronunţată în Cauza A. împotriva Croaţiei, paragrafele 76 şi 77)”.
Instrumentele de prevenire şi de combatere a actelor de violenţă a căror utilitate şi eficientă a fost dovedită în societate nu ar trebui să rămână la nivel „de nişă”, ci ar trebui ca acestea să fie accesibile oricărei persoane a cărei libertate, integritate fizică ori psihică dar mai ales a cărei viaţă sunt puse în pericol, indiferent de mediul în care actul de agresiune se manifestă şi de calitatea pe care agresorul o are în raport cu victima.
Act normativ integral: https://www.cdep.ro/proiecte/2023/700/00/7/se798.pdf
Partajează acest conținut:
