În cadrul întâlnirii președinților șefi de secție din cadrul ÎCCJ și Curților de Apel, București 15-16 noiembrie 20203, s-a pus problema referitoare la deţinerea de droguri de risc/de mare risc în vederea consumului propriu concomitent cu deţinerea de droguri de risc/de mare risc ca
modalitate alternativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. 1/ alin. 2 din Legea nr. 143/2000 – unitate sau pluralitate de infracțiuni.
În cadrul întâlnirii s-a exprimat următoarea opinie: s-a reținut că cea dintâi activitate este absorbită material și legal în conținutul infracțiunii cadru prevăzută de art. 2 alin. 1 și/sau 2 din Legea nr. 143/2000, prima fiind o formă atenuată (prin scop special) a celei de-a doua, în timp ce într-o altă opinie s-a reţinut teza concursului de infracţiuni între infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 și/sau 2 din Legea nr. 143/2000 și cea prevăzută de art. 2 alin. 1 și/sau
2 din Legea nr. 143/2000.
În opinia INM, , persoana care deţine droguri
de risc/mare risc atât în vederea consumului propriu, cât şi în vederea punerii lor în circulaţie săvârşind infracţiunile prevăzute de art. 2 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000. Astfel, chiar dacă cele două infracţiuni de suprapun parţial sub aspectul
elementului material, cerinţa esenţială a scopului în care se săvârşeşte acţiunea ilicită este diferită. Nu se poate susţine nici că deţinerea de droguri de risc sau de mare risc în vederea punerii lor în circulaţie ar include, implicit, deţinerea acestor substanţe în vederea consumului propriu.
Totodată, dacă s-ar accepta teza absorbţiei infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, această absorbţie nu ar putea avea loc decât atunci când drogurile deţinute în scopuri diferite sunt de aceeaşi natură (de risc sau de mare risc), nefiind de conceput ca, de exemplu, deţinerea de cannabis (drog de risc) în vederea vânzării să absoarbă deţinerea de
heroină (drog de mare risc) în vederea consumului propriu.
Însă, dacă s-ar proceda în această modalitate, s-ar ajunge cu uşurinţă în situaţii vădit inechitabile – de ex., în sarcina celui care deţine heroină atât în vederea consumului propriu cât şi în vederea vânzării s-ar reţine o singură infracţiune prev. de
art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, iar în sarcina celui care deţine cannabis în vederea consumului propriu şi heroină în vederea vânzării, două infracţiuni, una prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 şi una prev. de art. 2 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ, deşi, prin prisma pedepselor prevăzute de lege, faptele primei persoane au caracter mai grav.
Totodată, spre deosebire de raportul dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. 1 şi art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 4 din acelaşi act normativ este o normă completă în sensul art. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, care poate funcţiona autonom.
Drept urmare, infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 nu poate absorbi infracţiunea prevăzută de art. 4 din acelaşi act normativ.
Partajează acest conținut:
