În perioada 15-16 noiembrie 2023 a avut loc, la Bucureşti, Întâlnirea preşedinţilor secțiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal şi procesual penal, ocazie cu care a fost dezbătută și problema persoanei supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de bani date/primite în cazul infracțiunilor corelative de dare de
mită/luare de mită în situația particulară în care funcționarul mituit restituie suma primită cu titlu de mită denunțătorului înainte sau după data formulării denunțului în cauză.
În cadrul întâlnirii au fost exprimate două opinii.
Într-o primă opinie, s-a apreciat faptul că, în această situație, se impune a se confisca suma de bani remisă cu titlu de mită de la cel care a primit-o, indiferent de faptul că acesta din urmă ar fi restituit această sumă (integral sau parțial) subiectului activ al infracțiunii de dare de mită.
În cea de-a doua opinie, s-a apreciat faptul că suma de bani, obiect al infracțiunii de luare de mită (sau trafic de influență) ar trebui confiscată de la funcționarul mituit doar în măsura în care această sumă ar fi profitat acestuia, iar în ipoteza în care acesta ar fi restituit anumite sume denunțătorului, organele judiciare ar trebui să confiște de la funcționar doar diferența dintre suma primită cu titlu de mită și cea restituită martorului denunțător, în măsura îmbrățișării acestei opinii suma de bani restituită martorului denunțător ar trebui confiscată de la acesta din
urmă în cazul îndeplinirii condiției prev.de art. 290 alin.(4) teza a II, respectiv sumă de bani dată înainte de formularea denunțului.
În opinia INM, a doua opinie este cea corectă.
Astfel, în cazul infracțiunilor corelative de dare-luare de mită, regimul bunurilor, valorilor sau sumelor de bani care au făcut obiectul mitei este determinat de art. 289 alin. 3 C.pen. („,Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.”) respectiv art. 290 alin. 4 C.pen. („Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care
le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunțul
prevăzut în alin. 3.”) și art. 290 alin. 5 C.pen. („Banii, valorile sau orice alte bunuri
oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.”), prevederi legale care se completează în mod corespunzător cu dispozițiile generale ale art. 112 C.pen.
În mod evident, toate aceste texte trebuie interpretate coroborat, în vederea realizării finalității acestora – anume ca banii, bunurile sau valorile care au făcut obiectul mitei să nu rămână în patrimoniul funcționarului mituit sau în cel al
mituitorului, în cazul acestuia din urmă cu excepția situațiilor prevăzute art. 290 alin. 4
(mita dată ca urmare a constrângerii provenite din partea celui mituit, respectiv mita dată după momentul formulării unui denunț de către mituitor).
Totodată, din textele legale anterior menționate rezultă fără dubii că valorile care au făcut obiectul mitei se confiscă doar în cazul în care nu se restituie denunțătorului sau persoanei constrânse la a da mită. În acest sens, trebuie subliniat că, deși este o sancțiune de drept penal,
confiscarea specială are drept scop exclusiv înlăturarea unei stări de pericol și nu o „pedepsire” suplimentară a autorilor infracțiunilor de dare-luare de mită.
Aplicând aceste principii la problema de drept care a creat practică neunitară, rezultă mai întâi că, în cazul în care martorul denunțător (mituitorul) formulează un denunț în condițiile art. 290 alin. 3 C.pen. (înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la faptă), vor putea face obiectul confiscării speciale doar banii, bunurile sau valorile pe care acesta le-a dat celui mituit înainte de formularea denunțului.
Orice alte sume de bani, bunuri sau valori date de acesta funcționarului mituit după formularea denunțului nu vor face obiectul confiscării, ci se va dispune restituirea lor către denunțător, conform art. 290 alin. 4 teza a II-a C.pen.
Implicit, în cazul în care funcționarul mituit a înapoiat denunțătorului sumei de bani, bunuri sau valori primite de la acesta înainte de formularea denunțului, indiferent dacă restituirea a intervenit anterior sau ulterior denunțului, acestea vor face obiectul
confiscării speciale de la mituitor.
Soluția confiscării valorilor menționate de la funcționarul mituit, deși acesta le-a restituit mituitorului devenit denunțător, contrazice principiile generale anterior enunțate, deoarece pe de o parte permite mituitorului să păstreze în patrimoniul său sume de bani, bunuri sau valori care, în lipsa restituirii de către funcționarul mituit, ar fi fost confiscate, iar pe de altă parte conduce la diminuarea patrimoniului funcționarului cu sume de bani care nu i-au profitat, fiind restituite mituitorului. Trebuie menționat în acest context că, deși mituitorul beneficiază conform art. 290 alin. 3 C.pen. de o cauză de nepedepsire în cazul formulării unui denunț, fapta acestuia rămâne o infracțiune de
dare de mită, care atrage incidența tuturor consecințelor prevăzute de lege (inclusiv a
confiscării mitei date anterior formulării denunțului), cu excepția aplicării pedepsei.
Drept urmare, lucrurile care au făcut obiectul mitei se confiscă de la persoana care le deține, iar dacă cel mituit nu mai deține valorile primite deoarece le-a restituit mituitorului, acesta din urmă va fi vizat de măsura confiscării, cu excepția mitei date ca urmare a constrângerii și a celei date după formularea denunțului în cauză, care, în cazul restituirii, vor rămâne pur și simplu în patrimoniul denunțătorului.
Aceasta a fost de altfel jurisprudența constantă a fostului Tribunal Suprem, precum și soluția îmbrățișată de doctrină sub imperiul Codului penal anterior.
