O poveste emoționantă. În perioada magică a Crăciunului, mama a două fetițe din Sânmartin are nevoie de ajutorul nostru

Descoperă povestea Luminiței, o luptătoare adevărată, care merită suportul nostru, mai ales acum în perioada magică a Crăciunului:

„Bună!

Sunt Luminița, am 32 ani, locuiesc în Sânmartin. Am două fetițe: Antonia de 14 ani și Stefania de 10 ani.

Tatăl nu mai este prezent, a fost o căsnicie eșuată și o poveste încheiată în ceea ce privește acest aspect. Ulterior, în ciuda greutăților prin care am trecut, viața mea s-a schimbat în bine, l-am cunoscut pe actualul meu soț Călin, alături de care am cunoscut ce înseamnă cu adevărat să ai o familie completă și o viață împlinită. Momentan, locuim în chirie, am început construcția unei case care nu poate continua din cauza problemelor actuale.

În februarie 2021, în urma unor investigații medicale, mi-a fost descoperită o tumoare la rinichiul drept urmând ca în luna Mai să fiu operată și am rămas cu un singur rinichi. După operație am facut investigații histopatologice, 3 la număr din cauză că toate aveau un rezultat neconcludent și nu puteam primii un tratament oncologic. În urmatoarea perioada, o dată la 3 luni făceam câte un CT pentru a preveni reapariție unor tumori. În octombrie, s-au văzut primii noduli pulmonari, imediat după primirea rezultatului am fost confirmată cu COVID19, starea a fost destul de gravă. Dupa ce am ieșit din izolare, am făcut un alt CT, nodulii mei pulmonari fiind exact în aceeași stare ca înainte. Doctorul pneumolog a cerut să fac un PET-CT, acesta fiind făcut în ianuarie 2022. Rezultatele au fost văzute de pneumolog și de un medic de chirurgie toracică hotărând că am nevoie să fiu operată la plămâni pentru a-mi scoate nodulii pulmonari. M-am programat pentru operație, în acest interval de timp a apărut o durere la coloană, am fost dusa de urgență la spital și am aflat că exista o complicație la coloană.

M-am consultat cu doctorul și a decis că nu pot să-mi fac operația pentru care mă programasem. Am fost îndrumată de catre doamna oncolog să-mi fac un RMN la coloană, și s-a văzut că este o tumoră, dar trebuia făcută o puncție care nu poate fi realizată în România și totuși necesară pentru a descoperi problema. Au urmat 3 luni de dureri insuportabile în care am mers la UPU în mod constant, neajungând la un diagnostic clar și la un tratament. În data de 1 septembrie, am simțit un discomfort de la brâu în jos, senzație de amorțeală, furnicături, pierderi de echilibru și am ajuns la urgență unde mi-a fost făcut un CT, am fost internată și operată de urgență în următoarea dimineață pe coloană unde a fost extirpată o tumora care compresa măduva spinării. În urma operației (septembrie 2022), am fost semiparalizată fiind necesară o recuperare de mai mult de 6 luni, zilnic venea fata la kinetoterapie. A urmat din nou histopatologicul, din a cărui rezultat s-a confirmat sarcom sinovial (cancer), am început tratamentul oncologic, radioterapie, chimioterapie, care a fost 5 ture, câte 3 zile tot la 3 săptămâni, a fost o perioadă foarte grea, tratamentul a distrus toate venele, am avut nevoie de Port-a-chat (contra cost) pe care corpul nu l-a suportat și am fost nevoită să-l scot, au fost săptămâni în care nu am mâncat nimic, zile întregi în care doar vomitam, momente în care oboseam și dacă mergeam la baie, transfuzii de sânge, de trombocite (contra cost), zile la ATI, nimeni nu mai credea că îmi voi reveni, în toată această perioadă a contat foarte mult rugăciunea, familia și mulți oameni de bine care au fost alături de mine și m-au susținut moral și nu numai.

În februarie am terminat chimioterapia, a urmat o perioadă de refacere a corpului.

În Mai am făcut primul ct dupa terminarea chimioterapiei, boala staționase. În luna iulie(2023) au început durerile de coloană, motiv pentru care am făcut un RMN de coloană, unde se vedea că este ceva la coloană, am mers și la neurochirurgie să vedem, a spus că nu sunt motive de îngrijorare. În august am făcut iar un CT, boala a recidivat în loja dreapta, de unde am scos rinichiul, la plămâni, plus la coloană, acum mai jos ca și anul trecut, am mers la urgențe cu dureri insuportabile plus amorțeală la picioare, s-a luat decizia pentru fixarea coloanei cu 10 șuruburi și extirparea tumorii. După operație nu am putut folosi mâinile doar foarte greu, am nevoie iar de multe ore de kinetoterapie.

S-a făcut o comisie pentru a se lua o decizie despre planul de tratament, pentru a tine sub control boala. În primă fază nu am reușit să găsim tratamentul nicăieri, nici o farmacie nu vroia să-l aducă, cu ajutorul oamenilor de bine am reușit să fie adus la Oradea la o singura farmacie, doar că costul unei cutii depășește mult bugetul nostru.

Zilnic mă rog la Bunul Dumnezeu să pot să-mi cresc fetele care au atât de multă nevoie de mine. Nu a fost o perioada ușoară deloc nici pentru ele în ciuda greutăților au continuat să învețe foarte bine, spunând-mi: „măcar noi să te facem fericită”

Cea mare este clasa a 8-a, un an important și greu, mă rog la Dumnezeu să-i dea multă înțelepciune și toate problemele să nu-și pună amprenta asupra lor foarte mult

Soțul meu este angajat la primărie fiind îngrijitor pentru mine, și el a renunțat la locul lui de munca din străinătate pentru a fi alături de mine din toate punctele de vedere, am avut nevoie permanentă de el pentru a merge la baie, la dus, la masa, la umblat. Plus, el este cel care se ocupă de curățenie, mâncare, cumpărături, și toate nevoile noastre. Eu nu pot să stau foarte mult nici in picioare, nici pe scaun, mai mult întinsă.

Din punct de vedere financiar este destul de greu, avem de plătit chiria, asociația , mâncare, multe medicamente care nu sunt decontate, benzină (foarte multe drumuri la spital, a fost când și de 4 ori pe săptămână am mers pana la Pelican și înapoi). Fetele au și ele nevoile lor. Cât Dumnezeu mă va ține eu voi lupta pentru că fetele mele îmi spun :”Mami când vei fii bine…” și nu am voie să le dezamăgesc, doar să mă fac bine și să avem o viață normală, chiar dacă de multe ori am dureri foarte mari, și acum rezist doar cu doreta de 3x zi.

Nu am fumat niciodată, nu am băut alcool deloc, nici cafea nu am băut, nu am făcut exces de nimic. Mereu am avut loc de munca, mergeam și în plus pentru venituri suplimentare, dar se pare că boala nu te întreabă nici cine ești sau câți ani ai, ce ai făcut sau nu ai făcut, vine și trebuie să le luăm pe toate exact așa cum vin, multă rugăciune, nădejde și trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă! Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi!

Și pe lângă toate acestea am uitat un lucru care a fost printre cele mai grele, nu am putut merge deloc, am învățat a două oară să merg, doctori și terapeuți mi-au dat termen 1 an jumate pentru recuperare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu în 6 luni mergeam singură. Asta datorită faptului că mi-am dorit prea mult să fiu ca și înainte, multă muncă, sacrificiu, foarte mult mi-au încetinit recuperarea curele de chimioterapie, care îmi luau toată forță și puterea, și cu toate astea am luptat.

Mă uit și acum la videoclipurile de atunci și am impresia că este în urmă cu mulți ani, dar a fost anul trecut.