În ședința din data de 21 noiembrie 2023, Curtea Constituțională, în cadrul controlului Hotărârilor Parlamentului, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvați România din Camera Deputaților și a constatat că Hotărârea Parlamentului României nr.33/2023 privind numirea vicepreședinților Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) este constituțională în raport cu criticile formulate.
În esență, în ceea ce privește critica referitoare la adoptarea hotărârii de numire a vicepreședinților ANCOM în cursul mandatului vicepreședinților în exercițiu, fără precizarea datei de la care noii vicepreședinți intră în funcție, Curtea a constatat că data de la care începe mandatul noilor vicepreședinți ai ANCOM, numiți prin Hotărârea Parlamentului României nr.33 din 10 octombrie 2023, se deduce din interpretarea acestei hotărâri în corelare cu Hotărârea Parlamentului României nr.79 din 11 octombrie 2017, ținând cont de succesiunea firească a mandatelor în timp, astfel încât critica, ce vizează o problemă de interpretare, este neîntemeiată.
Prin urmare, în procedura de adoptare a Hotărârii Parlamentului României nr.33/2023 nu au fost încălcate dispozițiile art.11 alin.(14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.22/2009, astfel că nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art.1 alin.(3) și ale art.147 din Constituție.
Referitor la precizările privind sesizarea de neconstituționalitate, formulate de autor, în sensul că rectificarea Hotărârii Parlamentului nr.33/2023, prin menționarea datei de la care noii vicepreședinți intră în funcție, nu acoperă neconstituționalitatea acestei hotărâri, Curtea a reținut că nu se impune o analiză distinctă, având în vedere că hotărârea criticată a fost adoptată cu respectarea cerințelor constituționale invocate.
De asemenea, Curtea a constatat că persoanele numite în funcția de vicepreședinte la ANCOM îndeplinesc condiția obiectivă de desfășurare a unei activități „în domeniul comunicațiilor sau în domeniul juridic” circumscrisă intervalului de timp de 5 ani, astfel că, ținând seama de marja de apreciere a autorității de numire – Parlamentul –, hotărârea criticată corespunde cerințelor art.11 alin.(3) lit.a) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.22/2009 și, ca atare, nu încalcă prevederile art.l alin.(3) din Constituție. Totodată, Curtea a observat că cerințele referitoare la experiența profesională reglementate de prevederile art.7 paragraful 1 fraza întâi din Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice se regăsesc în cuprinsul dispozițiilor art.11 alin.(3) lit.a) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.22/2009, astfel încât nu se impune o analiză distinctă a criticii prin raportare la prevederile art.148 alin.(2) din Constituție.
Partajează acest conținut:
