Punctul de vedere al procurorilor PÎCCJ exprimat în cadrul întâlnirii procurorilor din 3-4 aprilie 2023 este în sensul că termenul prevăzut de art. 296 Cod procedură penală ar trebui considerat respectat, chiar dacă în procedura prevăzută de art. 294 Cod procedură penală plângerea a fost restituită persoanei vătămate, iar remedierea deficiențelor s-a realizat după expirarea termenului legal.
În opinia INM, soluția propusă de autorul întrebării este corectă.
Data în raport cu care trebuie verificat dacă plângerea a fost sau nu introdusă în termenul de trei luni prevăzut de art. 296 alin. (3) C.p.p. este data la care plângerea a fost inițial depusă la organul de urmărire penală, și nu data la care ulterior, ea a fost remediată ca urmare a restituirii în cadrul procedurii prevăzute de art. 294 alin. (3) C.p.p., pentru următoarele motive:
-organul de urmărire penală este sesizat la data introducerii plângerii; obligația de a parcurge procedura remediu prevăzută la art. 294 alin. (3) C.p.p. îi revine organului de urmărire penală tocmai întrucât a fost învestit și este dator să procedeze la lămurirea tuturor aspectelor cauzei;
-altfel spus, lipsurile de formă ale plângerii nu îi înlătură acesteia natura de act de sesizare a organelor de urmărire penală, act care generează obligații procedurale ale organului astfel învestit;
-nici măsura administrativă a restituirii nu poate fi înlătura acest efect al sesizării; prin urmare, precizarea ulterioară a plângerii nu constituie un nou act de sesizare, ci o complinire a celui inițial;
-nu există un text legal care să permită interpretarea conform căreia data introducerii plângerii nu ar fi aceea a sesizării inițiale, ci doar data complinirii ei cu relațiile solicitate de organul sesizat;
-restituirea administrativă ar putea fi în unele situații greșită, nenecesară, ori, în alte situații, ar putea privi lipsuri de formă care să nu pună în discuție elementele esențiale ale plângerii prealabile (adică, voința neechivocă a autorului plângerii de a declanșa demersul judiciar privitor la o anume faptă comisă împotriva sa); or, în astfel de cazuri este și mai evident că organul de urmărire penală este învestit cu plângerea inițială, la data la care aceasta a fost formulată.
Am întâlnit și opinia potrivit căreia plângerea ar trebui considerată depusă în termen numai dacă completarea ei s-a realizat în termenul specificat de organul judiciar cu prilejul restituirii, chiar dacă se depășește astfel termenul de trei luni prevăzut de art. 196 alin. (3) C.p.p. Cred că nici această abordare nu este corectă întrucât:
-nu în toate situațiile se stabilește un termen pentru remedierea sesizării;
-legea nu prevede obligația stabilirii unui astfel termen de către organul de urmărire penală;
-termenul stabilit de organul de urmărire penală nu poate avea aceeași semnificație cu un termen prevăzut de lege, în condițiile în care legea nu îi acordă organului de urmărire penală atribuția de a institui un astfel de termen; prin urmare, când organul de urmărire penală are inițiativa de a indica un astfel de termen, nu ca atribuție conferită legal, ci ca măsură proprie de bună administrare a cauzei, nerespectarea acestui termen nu poate avea consecințele nerespectării unui termen instituit de lege.
Art. 296. – (1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
(2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a aflat despre săvârşirea faptei.
(3) În cazul în care plângerea prealabilă este formulată împotriva reprezentantului legal al acestora, termenul menţionat curge de la data numirii unui alt reprezentant legal.
(4) Plângerea prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.
(5) Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.
Art. 294 Examinarea sesizării
(1) La primirea sesizării, organul de urmărire penală procedează la verificarea competenţei sale, iar în cazul prevăzut la art. 58 alin. (3) înaintează procurorului cauza, împreună cu propunerea de trimitere a sesizării organului competent.
(2) În situaţia în care plângerea sau denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, se restituie pe cale administrativă petiţionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc.
(3) Atunci când sesizarea îndeplineşte condiţiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), organele de cercetare penală înaintează procurorului actele, împreună cu propunerea de clasare.
(4) În cazul în care procurorul apreciază propunerea întemeiată, dispune, prin ordonanţă, clasarea.
