În cadrul ședinței din 18 septembrie, prin Decizia nr. 50 ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Tribunalul Mureş – Secția civilă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.
Tribunalul Mureș a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
1) Dacă dispozițiile art. 169 alin. (1) ?i art. 170 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei și de insolvenţă cu modificările și completările ulterioare raportate la prevederile art. 25, art. 26, art. 220 alin. (10) și art. 215 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, trebuie interpretare în sensul că în ipoteza în care este atrasă răspunderea pentru intrarea în insolvenţă în temeiul legii insolvenţei, în pasiv fiind cuprinse atât creanţe fiscale cât și creanţe nefiscale, termenul privind prescripţia executării silite este cel prevăzut de Codul de procedură civilă pentru creanţa nefiscală și cel prevăzut de Codul de procedură fiscală pentru creanţa fiscală sau se aplică un singur termen pentru întregul pasiv?
2) Dacă în interpretarea aceloraşi dispoziţii legale, se poate considera că regimul juridic al creanţei fiscale în privinţa termenului de prescripţie a executării silite, este modificat atunci când se angajează răspunderea în temeiul art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei și de insolvenţă cu modificările și completările ulterioare, iar nu în temeiul art. 25-26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare?
3) Dacă în interpretarea aceloraşi dispoziţii legale, se poate considera că prin angajarea răspunderii civile delictuale în procedura insolvenţei și obţinerea unui nou titlu executoriu, executarea silită care este efectuată de organul fiscal, trebuie să se raporteze la termenul privind prescripţia dreptului de a solicita executarea silită de 3 ani?
Analizând cele formulate, Înalta Curte a stabilit că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 138 alin. (1) şi art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, raportate la prevederile art. 220 alin. (10) și art. 215 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislației privind insolvența, în pasivul debitorului insolvent fiind cuprinse şi creanțe fiscale, termenul de prescripție a executării silite este cel de 3 ani prevăzut de Codul de procedură civilă.
Decizia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
