Situația care a generat opiniile divergente este dată de achitarea de către angajator a sporului de 15% din salariul de bază pentru condiţii vătămătoare de muncă, măsură considerată nelegală de către Curtea de Conturi, în cazul salariaţilor care nu au atins grila de salarizare pentru anul 2022, prin raportare la Decizia ÎCCJ nr. 27/2020- recurs în interesul legii
În practica judiciară s-au conturat două orientări jurisprudențiale, astfel:
Prima orientare, majoritară la nivelul Secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalul Bucureşti, în cazul acestor litigii a fost în sensul respingerii cererilor de chemare în judecată, ca neîntemeiate, reţinându-se ca argument principal în susţinerea acestora faptul că măsurile adoptate de angajator au avut la bază deciziile de salarizare ale angajatorului care beneficiază de prezumția de validitate, nefiind desființate în urma unei proceduri judiciare.
De asemenea, s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative specifice materiei plăţii nedatorate întrucât plăţile efectuate au avut caracter voluntar, nu au fost efectuate din eroare, ci în temeiul raporturilor de muncă.
În a doua orientare, au fost pronunțate soluții de admitere a acestor acțiuni, reţinându-se ca argument principal faptul că sunt întrunite condițiile plății nedatorate conform art. 256 Codul muncii, deoarece salarizarea s-a realizat cu încălcarea art. 162 alin. (3) Cod muncii, prin raportare la art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, în sensul că plata sporului se face doar în situația personalului care a atins grila de salarizare la un moment dat în perioada 2018-2022. S-a reținut ca argument suplimentar soluția pronunțată de ÎCCJ în decizia asupra recursului în interesul legii nr. 27/2020.
În opinia Institutului Național al Magistraturii, angajatorul a achitat sporul de 15% din salariul de bază pentru condiţii vătămătoare de muncă, dar această măsură a fost considerată ulterior nelegală de către Curtea de Conturi, în cazul salariaților care nu au atins grila de salarizare pentru anul 2022. Problema care se ridică o constituie aplicabilitatea art. 256 din Codul muncii, care prevede că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Pentru a se putea pune problema restituirii sumelor plătite cu titlu de spor pentru condiții vătămătoare de muncă este necesară mai întâi desființarea deciziei pe baza căreia au fost achitate acestea. Până la desființarea lor în urma unei proceduri judiciare, astfel de decizii beneficiază de prezumția de legalitate.
Dezbaterile pe acest punct vizând natura deciziilor administrative ale angajatorului prin care au fost acordate sporuri constatate ulterior de către Curtea Conturi ca fiind nelegale, consecințele menținerii acestor decizii, posibilitatea aplicării prin analogie a soluției pronunțate prin Decizia ÎCCJ nr. 17/2016 (HP) în ceea ce priveşte constatarea nulităţii în cazul drepturilor prevăzute în contractelecolective de muncă achitate nelegal. Referitor la acest aspect, s-a menţionat că, spre deosebire de ipoteza contractelor colective de muncă, izvorul drepturilor salariale în discuție, care au fost achitate nelegal, îl constituie legea. S-a arătat că angajatorul are obligația de a pune în executare măsurile validate în mod definitiv ca urmare a controlului Curţii de Conturi şi de a recupera sumele cu privire la care s-a constatat plata nelegală. În acest sens, în practică au existat situații în care angajatorul a emis ulterior decizii administrative care nu au mai prevăzut acordarea sporurilor cu privire la care s-a constatat plata nelegală.
Pentru situațiile în care decizia angajatorului de acordare a sporului nu a fost desființată, se pune problema căii procesuale prin care se poate pune în discuție legalitatea acesteia: pe cale de acţiune sau invocarea nulităţii pe cale de excepţie în litigiul privind recuperarea sumelor achitate nelegal.
Cu majoritate, participanții au agreat că poate fi analizat caracterul nedatorat al sumelor solicitate în raport de dispozițiile Legii nr. 153/2017, legalitatea deciziei de acordare a sporului urmând a fi analizată fără a fi necesară formularea unui capăt de cerere distinct vizând anularea deciziei.
Partajează acest conținut:
