Directiva (UE) 2019/1.158 încurajează echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților, în România fiind concretizată prin Ordonanța de Urgență Nr. 117/2022 din 26 august 2022 pentru modificarea şi completarea Legii concediului paternal nr. 210/1999, prevederi intrate în vigoare la începutului lui 2023.
Prin noua legislație România încurajează atât mama, cât și tatăl să-și ia concediu de creștere copil, condițiile fiind aceleași pentru ambii părinți.
În concret una dintre modificările importante pe care legea le-a adus este aceea că perioada totală din Concediu care este alocată persoanei care nu a solicitat acest drept crește la cel puțin două luni, față de cel puțin o lună.
Dacă persoana care nu solicită dreptul la concediul care i se cuvine, respectiv cele cel puțin două luni, celălalt părinte nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acesteia.
“Articolul 2 din Ordonanța de Urgență Nr. 117/2022 din 26 august 2022:
(1) Tatăl copilului nou-născut care are calitatea de lucrător are dreptul la un concediu paternal plătit de 10 zile lucrătoare.
Articolul 4
(1) În cazul în care tatăl copilului nou-născut a obținut atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal, acordat în condițiile art. 2, se majorează cu 5 zile lucrătoare.(2) Tatăl poate beneficia de prevederile alin. (1) pentru fiecare copil nou-născut, pe baza atestatului de absolvire a cursului de puericultură, indiferent când este acesta obținut.
Articolul 5
Pe perioada concediului acordat în condițiile alin. (1), tatăl copilului beneficiază de o indemnizație egală cu ajutorul pentru sarcină și lăuzie cuvenit mamei sau de o indemnizație calculată după salariul de bază și vechimea în muncă ale acestuia, în condițiile legii.”
În noua ordonanță se regăsește și posibilitatea ca indemnizația pentru creșterea copilului să fie executată silit pentru orice tip de datorie. În prezent, în OUG 111/2011 se stipulează că „drepturile prevăzute de prezenta ordonanță nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu“. Decizia nr. 232/2021 a Curții Constituționale a României a arătat că acest articol este neconstituțional, specificând în motivare că executarea silită se poate face din orice motiv, deci pentru orice fel de datorie.
