În urma întâlnirii procurorilor șefi în materia dreptului procesual penal—parte general s-a pus în discuție măsurile preventive în cazul în care inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta.
Problema de drept ce a generat practică neunitară se referă la situația în care față de inculpat este pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni în care este cercetat în stare de libertate (primul dosar), iar ulterior, există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune (al doilea dosar) sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Dificultățile au intervenit în identificarea dosarului penal în care poate fi luată măsura arestării preventive în cazul prevăzut în art. 223 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., primul sau al doilea dosar, soluțiile instanțelor de control judiciar sub acest aspect fiind diferite, cu consecința luării/prelungirii/menținerii sau, după caz, revocării măsurii arestării preventive.
Problema a fost discutată și la Întâlnirea din 27-28 februarie 2022, în care s-a concluzionat că se justifică arestarea preventivă prevăzut în art. 223 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. constă în aceea că, după ce după ce i s-a atribuit calitatea de inculpat, prin urmare, după ce a luat cunoștință de procedura penală derulată împotriva sa și stadiul acesteia, inculpatul nu numai că nu a adoptat o conduită conformă, dar persistă în atitudinea antisocială, săvârșind cu intenție o nouă infracțiune ori pregătind săvârșirea unei noi infracțiuni, împrejurare care determină luarea măsurii preventive în discuție.
Măsura poate fi dispusă, pe acest temei, și în cauza ulterioară în care calitatea de inculpat a fost atribuită acuzatului ca urmare a săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni (apreciată de procuror cu ocazia formulării propunerii, dar și de judecător, cu ocazia luării măsurii ca fiind de o gravitate sporită).
Punctul de vedere atunci exprimat este susținut de INM în continuare.
