„La fiecare ieșire din baza noastră din Afganistan, aprindeam o candelă pe care o lăsam arzând la icoana Maicii Domnului.”
Este una dintre mărturisirile pe care ni le-a făcut colegul nostru, Viorel, a cărui poveste am putea să spunem că își are rădăcinile chiar în Vinerea Mare. Mai exact, în ruga Mântuitorului aflat singur, pe cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!”, scrie Jandarmeria Română.
Mărturisirea aceasta de dragoste față de oameni l-a făcut pe Viorel să aleagă drumul teologiei, care, dintr-un anumit punct, se întrepătrunde cu cel militar.
„Încă de la început, a fost o dorință către ambele vocații, dar am ajuns mai întâi jandarm.”
Viorel Apalaghiei lucrează în Jandarmerie de 22 de ani. În anul 2001 urmează cursurile Școlii Militare de Subofițeri de la Drăgășani, iar 8 ani mai târziu devine ofițer.
În anul 2011, pleacă în Afganistan, prima misiune internațională, unde revine in anul 2014.
„Mă simțeam la granița dintre război și pace. Acolo am simțit cu adevărat că am fost protejați de Dumnezeu. Cât am stat acolo, la fiecare misiune, la fiecare ieșire din baza militară, aprindeam o candelă pe care o așezam lângă icoana Maicii Domnului, pe care o luasem cu mine de acasă.”
Patru ani mai târziu de la întoarcerea din Afganistan, în primăvara anului 2018, după mai multe căutări, la sfatul duhovnicului său și cu binecuvântarea Episcopului Covasnei și Harghitei, Viorel intră la Facultatea de Teologie din Sibiu.
„Una dintre cele mai frumoase alegeri din viața mea.” – ne spune Viorel. „Pe Dumnezeu îl cunosc din pruncie. Bunica mea a fost cea care m-a dus prima la biserica. Am simțit întotdeauna o chemare, deși drumul a fost unul plin de căutări.”
Anul trecut, în iunie, a absolvit Teologia. Tot printr-o minune a lui Dumnezeu, ne mărturisește Viorel, a trăit ce nici nu îndrăznea să viseze. În noaptea dintre ani, a fost hirotonit diacon, iar peste 6 zile, chiar de Bobotează, a fost hirotonit preot la Catedrala Episcopală Miercurea-Ciuc.
„În fiecare zi a acestei săptămâni, la finalul programului de lucru, schimb uniforma militară cu straiele preoțești și traversez drumul de la cazarmă la Casa Domnului, pentru a săvârși slujba Deniei. O săptămână cu trăiri profunde, ce ne îndeamnă să îl avem mereu ca model de dragoste, răbdare și iertare pe Hristos. Un timp al păcii pe frontul de luptă al sinelui nostru.”
