În America a fost susținut de saxofonistul și de chitaristul lui Elvis Presley.Supranumit Mr Blues al României, Attila Weinberger , cunoscut cu nume de scenă A.G. Weinberger a mărturisit că ceea ce își dorește este un disc alături de marele chitarist Eric Clapton, clasat pe locul al doilea în lista revistei muzicale Rolling Stone cu <Cei mai mari 100 chitariști ai tuturor timpurilor>.
< Mi-aș dori un disc cu Eric Clapton…Sunt atins la nivel citoplasmic de cariera lui. Și el e minoritar, e cindy, și probabil a trecut prin aceleași încercări ca și mine, păstrând proportiile. El a început să existe într-o epoca benefică muzicii cântate la chitară.Eu am întârziat vreo 15 ani într-un loc unde chitara electrică nu este instrumental neaoș. Și eu aici am făcut greșeala, am încercat să propun sau să impun ceva ce nu e pe filon, În schimb, el, acolo călărea déjà pe un filon cultural avantajos propunerilor lui. Eu aveam de luptat și cu percepția, am pierdut acest pariu, pentru că astăzi la concertele de blues lumea confundă măiestria muzicala cu beția>, a explicat A.G. Weinberger la podcastul <Unguri pentru Unguri>.
Attila Weinberger este o prezență unică în peisajul muzicii din România. A fost selectat pentru a fi nominalizat la Grammy. S-a născut pe 30 august 1965, la Oradea, iar la 10 ani, după ce a ieşit dintr-o comă în care a stat 4 zile, a început să îşi dorească să fie chitarist de rock&roll.
Niciodată nu a ezitat să se supună la noi și noi provocări, iar la finalul anilor 90 a dorit să demonstreze în America că şi un chitarist din Romania poate reuşi acolo unde a reuşit celebrul B. B. King. Eric Clapton și-a dorit și a făcut un disc cu B.B.King. Orădeanul spune că spre deosebire de el, Eric Clapton a și avut bugetul pentru a realiza acest disc, spre deosebire de el care acum nu are un buget să facă un disc cu Eric Clapton, <fiindcă un asemenea disc e și o chestiune de buget, în cele din urmă>. Cel mai mare onorariu al său pentru 15 minute pe scenă și probabil ceea ce spune că l-a ajutat la obținerea vizei O1, care i-a făcut posibilă existența legală și cu drept de muncă în SUA, a fost căpătat în 1997, când AG cântă în Piaţa Universităţii, cu ocazia vizitei preşedintelui SUA, Bill Clinton. După acel concert, orădeanul a primit și un mesaj de mulţumire semnat de președintele Clinton.
< În America, nu interesează pe ce limbă plângi în singurătatea ta>
Artistul a povestit că a început să-și construiască visul American de la o adresă de email primită cadou de ziua lui de la o prietenă, când existau foarte puțini provideri în România. Atunci a început să contacteze diversi oameni din industria muzicală din America și a și primit multe răspunsuri. Astfel că în 1996 ajunge prima oară în SUA, la Memphis, Tennessee, cu scopul de a lua contact cu industria americană de blues și unde spune că a fost întâmpinat de Joo Wan Lee, nimeni altul decât saxofonistul lui Elvis Presley. Acesta i-a făcut cunoștință cu oameni importanți din industrie, astfel că la întoarcerea acasă avea o agendă importantă de contacte. Orădeanul a mărturisit că așa și-a construit, conștient, o adevărată rețea, astfel că anul următor când a ajuns în America déjà știa cu cine să ia contactul. Prin intermediul lui Joo Wan Lee l-a cunoscut pe celebrul producător Jim Gaines, care a fost producător inclusive pentru Santana și Stevie Ray Vaughan, ori pe Scootty Moore, chitaristul lui Elvis Presley.
<În America nimeni nu întreabă de unde ești. Nu înteresează pe absolut nimeni de unde vii sau pe ce limbă plângi în singurătatea ta. Acolo șansa ți se dă. „Do it! Cine ești?” Chitarist! „Ești bun?” Da. „Prove it!” >, a spus A.G. pentru podcastul Unguri pentru Unguri.
