Avocat Darius Marcu | Repartitoarele pentru căldură – înșelăciune legalizată (I)

Precizări BihorJust: În această perioadă, când costurile tot mai mari ale energiei electrice și gazului îi fac pe români să caute modalități de economisire, pentru a face față facturilor tot mai mari, este pusă tot mai mult în discuție problema repartitoarelor pentru căldură. Acestea își au susținătorii și oponenții lor, fiecare aducând argumentele pe care le consideră necesare în susținerea opiniilor lor. Avocatul Darius Marcu, din cadrul Baroului Mehedinți, este unul dintre specialiștii în domeniul juridic care a studiat cu atenție situația repartitoarelor de căldură, pe care o numește ”înșelăciune legalizată”. În acest articol realizat pentru BihorJust, avocatul Darius Marcu își susține opinia printr-o analiză făcută ”cu legea în mână”. În prima parte a materialului, pe care o publicăm azi, autorul trece în revistă normele europene în domeniu, pentru ca în a doua parte, pe care o vom publica duminică, să aflați care sunt deficiente legislative și tehnice în România.

Motivul acestei prelungiri repetate este simplu: opoziția categorică a majorității populației față de montarea repartitoarelor. Sistemul actual de repartizare a costurilor de încălzire este o gravă eroare tehnică și economică. Sistemul are numeroase deficiențe: paralelismul instituțional și de reglementare, erori grave de calcul al consumului de căldură, disconfort termic, igrasie, mucegai. Inclusiv rețelele de distribuție sunt afectate.

Cea mai periculoasă formă de înșelăciune este cea legalizată, promovată prin acte normative. Din păcate, atât autoritățile naționale, cât și cele europene promovează o înșelăciune, o variantă simplistă, demagogică, ruptă de realitatea științifică.

Repartitorul nu este mijloc de măsurare conform Directivei 2004/22/CE, nu este avizat metrologic şi nici nu măsoară consumul de căldură, ci înregistrează temperaturi. Standardul 834 privind repartitoarele menționează în titlu “pentru determinarea consumului radiatoarelor”. A determina înseamnă a calcula, a deduce pe baza unor date. A măsura înseamnă a determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi.

Atât Directiva 2012/27/UE și Directiva (UE) 2018/2002, cât și Legea nr. 121/2014 conțin prevederi privind obligativitatea contorizării, rezultat al lobby-ului firmelor producătoare de repartitoare. Economia de energie prin contorizare nu înseamnă eficiență energetică. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 194, al. 1, lit. c prevede 2 noțiuni distincte: eficienţa energetică şi economia de energie. Eficienţa energetică implică economia de energie, viceversa nu e neapărat valabilă.

Limitarea măsurilor de eficență energetică doar la contorizarea hei-rupistă, fără o diferențiere pe baza specificului tehnico-economic al țărilor membre UE, este o gravă eroare.

Directiva 2012/27/UE, Preambul (32) prevede că impactul dispozițiilor privind contorizarea și facturarea din Directiva 2006/32/CE a fost unul limitat. În multe părți ale Uniunii, în ceea ce privește încălzirea spațiului în clădirile cu mai multe apartamente, au existat numeroase plângeri din partea cetățenilor.

Cu toate acestea, în loc să analizeze și să elimine cauzele reale ale numeroaselor plângeri ale cetățenilor, autoritățile UE, conectate la lobby-ul firmelor producătoare și prestatoare de servicii, au preferat să le ascundă.

Plângerile vizează facturi mai mari la încălzire decât înainte de montarea repartitoarelor, disconfort termic, chiar igrasie, mucegai. Cauzele reale ale plângerilor sunt: lipsa reglării automate a instalației de încălzire, lipsa unor factori de corecție a facturilor, privind transferurile de căldură dinspre apartamente încălzite și cele reci, temperatura presetată de deschidere automată a robinetelor termostatate, prea mică.

Mai mult, autoritățile au deturnat numeroasele plângeri în favoarea firmelor vinovate din domeniu, prin promovarea contorizării inteligente, ca falsă soluție la rezolvarea cauzelor plângerilor. Contoarele inteligente nu rezolvă nici pe departe cauzele plângerilor, ci doar constituie un pretext de ”pompare” a unor sume mari de bani în conturile unor firme producătoare, prin obligativitatea montării lor.

Argumentul invocat pentru utilitatea contoarelor inteligente este faptul că acestea transmit informații actualizate despre despre consumul de energie pentru a permite consumatorilor să își regleze propriul consum de energie. Acestea sunt mai mult speculații. În special în țările mai sărace, oamenii își limitează voluntar consumul, prin închiderea robinetelor caloriferelor, din cauza veniturilor reduse.

Directiva 2012/27/UE promovează ideea falsă că consumatorii își pot regla singuri consumul, prin robinete cu termostat pentru corpuri de încălzire, în lipsa reglării automate a instalației interioare, pe părțile comune (Preambul, par. 28, 30, 32).

Închiderea robinetelor cu termostat dezechilibrează hidraulic (dereglează) funcționarea întregii instalații de încălzire a clădirii. Aceasta înseamnă creșterea presiunii, debitului de agent termic în parțile deschise ale instalației, practic un surplus de agent termic, peste cel proiectat. O instalație dereglată hidraulic înseamnă ineficienţă energetică a sistemului de încălzire. Pentru a fi eficiente aceste robinete, este necesară echilibrarea hidraulică automată a sistemului de încălzire. Acestă echilibrare presupune montarea de dispozitive de reglare automată în subsolul blocului, la baza coloanelor de distribuție verticală, și la branșament, înainte de contorul central.

În proiectul Directivei 2012/27/UE, Anexa VI, la pct. 2.1, alin. final, și nota bibliografică 44, se face trimitere la Standardul EN 834 privind repartitoarele. Această trimitere a dispărut în forma finală a Directivei.

Standardul european EN 834-1994 privind repartitoarele prevedea, deja condiţia pentru utilizarea corectă, montarea acestor regulatoare de presiune automată, nu doar a robinetelor termostatate, pentru a se obţine debite ale agentului termic în concordanţă cu parametrii de proiectare. Scopul lor prevăzut este de a conduce la minimizarea ERORILOR repartizării.

Este foarte greu de crezut că autoritățile europene, nu știu de aceste condiții cumulative, care erau prevăzute de 20 de ani într-un standard european și se respectă în țările vestice. Costurile respectării condițiilor cumulative, importante pentru populația săracă din Europa de est, a determinat ascunderea acestor condiții cumulative.

Măsurarea consumului real, exact, prin simpla folosire a contoarelor de energie termică sau a repartitoarelor este o altă minciună.

Încălzirea indirectă prin transferul de căldură prin pereții dintre apartamente, în urma închiderii caloriferelor, nu poate fi înregistrată nici de contorul de energie termică, nici de repartitor. Repartitorul se referă doar la consumul radiatorului, nu la consumul total. 

Problema este una importantă în special în Europa centrală și de est, unde majoritatea covârșitoare a fondului locativ este neizolată termic.  

Art 8, al 1 din proiectul Directivei 2012/27/UE prevedea norme privind alocarea costurilor pentru încălzire care includ orientări privind factorii de corecție pentru a reflecta caracteristicile clădirilor, cum ar fi transferurile de energie termică între apartamente.”

Amendamentul 9 din Avizul Comitetului Regiunilor, la art. 8, al.1 din proiect, prevede în Expunerea de motive: statele membre trebuie să mențină o anumită flexibilitate la punerea în aplicare a propunerii, diferențele în ceea ce privește construcția clădirilor putând să afecteze utilizarea energiei termice de către utilizatorii finali.

Problema transferurilor de căldură între apartamente a dispărut în forma finală a directivei.

Totuși, Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 5.12.2019 în cauzele conexate C‑708/17 și C‑725/17 prevede că stabilirea unor cote de consum comune și în cazul proprietarilor care și-au închis caloriferele, justificate și de schimburile termice dintre spațiile încălzite și spațiile neîncălzite, nu constituie o furnizare nesolicitată de încălzire centralizată, în sensul articolului 27 din Directiva 2011/83.

În speță, a fost vorba de proprietarii a două apartamente din Bulgaria, unul având montate contoare de căldură, celălalt repartitoare de costuri, care și-au închis caloriferele, refuzând să plătească încălzirea comună.

Concluziile Avocatului General al CJUE, din 30 aprilie 2019 oferă mai multe detalii. Argumentația sa e similară cu cea a specialiștilor români care au efectuat studii pe acestă temă. Legea energiei din Bulgaria prevede că partea fixă a facturii variază în Bulgaria între 30 % și 70 %, în funcție de caracteristicile fiecărei clădiri și în special de izolarea acesteia, o soluție care ar trebui adoptată și în România.

În Cehia se utilizează și un dispozitiv de determinare indirectă a consumului de căldură în blocuri, premiat cu medalia de aur la expoziția mondială de invenții Bruxelles Eureka 1997. Acesta este cel puțin la fel de precis ca repartitorul impus de Directiva 27/2012.