Curtea Constituțională a României (CCR) a reținut, într-o decizie publicată în Monitorul Oficial 77/26 ianuarie 2022, că accesul liber la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situații deosebite, implicând inclusiv existența unor proceduri unice pentru situații deosebite, așa cum este și cea a asigurării dovezilor. Potrivit instanței de contencios constituțional, lipsa unei căi de atac împotriva încheierii de admitere a cererii de asigurare se justifică și prin faptul că soluționarea cererii în procedura asigurării probelor nu reprezintă un litigiu de sine stătător în care să se analizeze raportul juridic dintre părți, ci vizează doar conservarea și pregătirea unei probe în cazul apariției unui proces ulterior.
Decizia 736/4 noiembrie 2021 a fost dată după examinarea excepției de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 359 – Condiții de admisibilitate (a cererii de asigurare a probelor), ale art. 360 – Soluționarea cererii și ale art. 361 – Regimul căilor de atac din Codul de procedură civilă.
– Art. 359: „(1) Oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât și în timpul procesului, administrarea acestor probe.”;
– Art. 360: „(1) Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în prima instanță.
(2) Partea va arăta în cerere probele a căror administrare o pretinde, faptele pe care vrea să le dovedească, precum și motivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părții adverse.
(3) Instanța va dispune citarea părților și va comunica părții adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligată să depună întâmpinare.
(4) Instanța va soluționa cererea în camera de consiliu, prin încheiere.
(5) În caz de pericol în întârziere, instanța, apreciind împrejurările, va putea încuviința cererea și fără citarea părților.”;
– Art. 361: „(1) Încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie și nu este supusă niciunei căi de atac.”
În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a arătat că prevederile art. 359, ale art. 360 și ale art. 361 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale deoarece „permit soluționarea acțiunii în asigurare dovezi chiar dacă condițiile prevăzute nu mai subzistă”, „permit soluționarea
acțiunii în asigurare dovezi în același timp cu fondul litigiului dintre părți” și, respectiv, „anihilează calea de atac a apelului în material acțiunii de asigurare probe”. În acest mod, considera societatea din Suceava care a invocat excepția, sunt încălcate dreptul părților la un proces echitabil, dreptul de proprietate privată și libertatea economică.
Extrase din Decizia 736/4 noiembrie 2021 a CCR
Prin Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2018, Curtea a reținut că procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, de urgență, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. De regulă, judecarea cererii de asigurare a probelor se face cu citarea părților și doar în situația în care există pericol în întârziere instanța va putea încuviința cererea și fără citarea acestora.
Astfel, oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile, ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Condiția fundamentală a unui asemenea demers este existența unei primejdii în administrarea dovezii care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor.
De asemenea, prin decizia citată, Curtea a reținut că procedura de asigurare a dovezilor are un caracter contencios, instanța trebuind să adopte toate măsurile pentru a asigura garanțiile procesuale fundamentale.
Curtea mai reține că accesul liber la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situații deosebite, implicând inclusiv existența unor proceduri unice pentru situații deosebite, așa cum este și cea a asigurării dovezilor. Așa cum a reținut Curtea în decizia precitată, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză, lipsa unei căi de atac împotriva încheierii de admitere a cererii de asigurare se justifică și prin faptul că soluționarea cererii în procedura asigurării probelor nu reprezintă un litigiu de sine stătător în care să se analizeze raportul juridic dintre părți, ci vizează doar conservarea și pregătirea unei probe în cazul apariției unui proces ulterior, proba administrată pe calea asigurării de dovezi urmând a fi apreciată de instanța ce judecă litigiul pe fond. În aceste condiții, susținerile privind încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție sunt neîntemeiate, dovezile administrate prin procedura reglementată în art. 359—365 din Codul de procedură civilă putând fi folosite și de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiții neprivând părțile interesate de dreptul de a le combate în cursul procesului de fond.
Astfel, Curtea reține că este opțiunea legiuitorului să instituie posibilitatea părților de a conserva probe aflate în pericol de a dispărea ori de a fi dificil de administrat în viitor, acesta având deplina competență constituțională de a stabili, în funcție de anumite exigențe legate de o bună administrare a justiției, condițiile cererii de asigurare de dovezi.
DOCUMENT – Decizia 736/4 noiembrie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 359, ale art. 360 și ale art. 361 din Codul de procedură civilă:
Partajează acest conținut:
