Jurisprudență | Curtea de Apel Oradea – Calculul duratei legale de suspendare a permisului de conducere

Din interpretarea art. 118, alin. 4 – 7 din OUG 195/2002, rezultă că în ipoteza promovării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de contravenție prin care s-a aplicat sancțiunea suspendării dreptului de a conduce, în cazul respingerii plângerii, sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce se reia în ziua următoare celei în care a fost predat permisul de conducere, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea.

Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia din ziua următoare predării permisului de conducere, dacă acesta a fost predat într-un interval de până la 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, și cel mai târziu după 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale, în situația în care permisul de conducere nu a fost predat în acest interval de timp.

Teza finală a art. 118 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, prevede expres că suspendarea dreptului de a conduce își produce efectele fără îndeplinirea vreunei alte formalități, astfel că momentul începerii sale nu depinde de momentul predării permisului atunci când predarea a avut loc după termenul limită impus de legiuitor.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 368 din 7 mai 2021

Prin Sentința nr. (…) din 19.11.2020, Tribunalul (…) a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție (P), fără cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (R), solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost aceasta formulată.

În motivare, recurentul a arătat că deși instanța reține corect starea de fapt și constată că dispozițiile aplicabile sunt cele pe care le-a indicat, în privința modului defectuos în care IPJ (P) – Serviciul Rutier a înțeles să pună în aplicare aceste dispoziții, prin motivare, aceasta îl validează, în loc să îl sancționeze prin anularea actului emis în mod nelegal.

Astfel, consideră că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, instanța de fond aplicând greșit dispozițiile art. 118 alin. 4 din OUG 195/2002.

Apreciază că este dincolo de orice dubiu faptul că legea este clară, iar interpretarea corectă este cea pe care a expus-o. Suspendarea începe nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale, adică 30 de zile începând cu 31.12.2019. Data începerii perioadei de suspendare este 31.01.2020, ora 0, iar nu 26.02.2020, cum a dispus serviciul poliției rutiere (P).

Este evident că această conduită oarecum abuzivă a intimatei se datorează faptului că reprezentanții ei au omis să verifice data rămânerii definitive a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale și să opereze suspendarea dreptului de a conduce imediat ce aceasta rămas definitivă. Prin urmare, ca să nu își asume greșeala, reprezentanții intimatei dau o interpretare proprie, dar nelegală a art. 118.

Cât privește mențiunea instanței că sancțiunea complementară este stabilită printr-o hotărâre definitivă și ca atare se execută în termenul general de 3 ani, aspectele acestea sunt eronate. Hotărârea instanței vizează respingerea plângerii contravenționale, adică prin soluția dată de Judecătoria (J) nu s-a modificat nimic privitor la sancțiunea contravențională, ci doar s-a respins plângerea formulată. Temeiul suspendării nu îl reprezintă hotărârea, ci procesul verbal de contravenție.

În drept, recurentul a invocat art. 488, alin. 1 pct. 8 și urm. Cod procedură civilă, Legea 554/2004, OUG 195/2002, HG 1391/2016.

Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul Județean de Poliție (P) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală. Intimatul a invocat excepția netimbrării recursului, raportat la faptul că nu s-a achitat taxa de timbru prevăzută de art. 26, alin. I din OUG nr. 80 din 26 iunie 2013, în cuantum de 100 lei.

Pe fond, intimatul susține că actul administrativ atacat este legal motivat și încadrat juridic corespunzător, sentința fiind legală și temeinică, calea de atac fiind practic un demers formal în scopul tergiversării aplicării sancțiunilor aplicate. Astfel, având în vedere posibilitatea conferită de lege contravenientului pentru a declara calea de atac fără anexarea unui probatoriu adecvat, apreciază ca recursul este o formalitate menită de a întârzia implementarea sancțiunilor în evidențele poliției rutiere.

Apreciază intimatul că este mai mult decât evident faptul că în cauză s-a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și nu poate fi reținută culpa IPJ (P).

Susținerile recurentului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul nu pot fi un motiv de anulare a sentinței civile, deoarece susținerile nu îndeplinesc cerințele art. 487 Cod procedura civilă, neîncadrându-se în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Judecătorul fondului, printr-o corectă și completă apreciere a probelor, a analizat punctual toate probele și în concret toate cererile recurentului și justificat a respins acțiunea reclamantului în principal motivat de lipsa probatoriului adecvat cauzei, sentința cuprinzând în mod complet, convingător și sintetizat argumentele respingerii plângerii.

Prima instanță a stabilit în mod corect că Dispoziția nr. (…) din 27 februarie 2020 a Șefului Serviciului Rutier (P) prin care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule începând cu data de 25 februarie 2021 în temeiul O.U.G. 195/2002 este legală și temeinică, actul întocmit fiind un act unilateral cu caracter individual emis de autoritatea publică în vederea punerii în aplicare a legii și a măsurilor administrative ca urmare a încălcării obligațiilor ce îi reveneau recurentului, astfel că trimiterile petentului la nelegalitatea măsurilor aplicate nu au susținere juridică, câtă vreme acesta nu și-a predat permisul de conducere, iar instituția nu a avut cunoștință despre neapelarea sentinței pronunțate în dosarul contravențional.

Reiese așadar că măsura instituită de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul IPJ (P) în temeiul dispozițiilor OUG nr. 195 din 2002 s-a produs în efectul legii, fiind determinată de fapta săvârșită și de situația contravențională definitivă a petentului, instituția fiind obligată să aplice măsura față de recurent ca o consecință a nerespectării dispozițiilor legale.

Mai arată intimatul că recurentul, în contextul încălcării obligației personale de predare a permisului și a clarității textului aliniatului 4 al art. 118 din OUG 195/2002, tinde să explice instanței de control judiciar că actul administrativ trebuia emis astfel încât aplicarea să se facă retroactiv, cu toate că actul a fost emis în vederea executării legii și potrivit normelor și principiilor de drept nu poate avea caracter retroactiv, producând efecte numai pentru viitor.
Recurentul omite să arate instanței că legiuitorul a prevăzut executarea dispozițiilor instanței de către șeful SPR în termenul de 30 de zile strict în ipoteza în care contravenientul își îndeplinește obligația de a preda permisul și SPR cunoaște soluția definitivă prin citarea în dosar, respectiv pronunțarea deciziei definitive în apel.

Calculând termenul de suspendare de la 31.01.2020 potrivit teoriei dezvoltate în recursul promovat, reclamantul, prin ignorarea legii, s-ar putea prezenta pentru formalitatea predării permisului și returnarea lui la aceeași dată, inactivând prin această modalitate sancțiunea complementară stabilită de instanță, rezultatul fiind acela că, independent de ce a ordonat instanța de judecată, reclamantul nu a executat sub nici o formă suspendarea dreptului de a conduce, ceea ce, evident, nu poate fi decât inadmisibil.

În drept, intimatul a invocat art. 201 și art. 490, alin. 2 Cod procedură civilă.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:

Recurentul reclamant (R) a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție seria PARX nr. (…) din 24 august 2019, aplicându-i-se sancțiunea amenzii contravenționale și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru 90 de zile. Împotriva actului sancționator, reclamantul a formulat plângere contravențională respinsă prin Sentința civilă nr. (…)/19.11.2019. Hotărârea a rămas definitivă la data de 31.12.2020.

Recurentul reclamant invocă motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8, din perspectiva greșitei interpretări de către instanța de fond a prevederilor legale aplicabile, respectiv a disp. art. 118 din OUG nr. 195/2002.
Analizând motivul de casare invocat, instanța de recurs a constatat că este întemeiat bazat pe considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit dispozițiilor art. 118, alin. 4 – 7 din OUG 195/2002:
“(4) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia în ziua următoare celei în care a fost predat permisul de conducere, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce își produce efectele fără îndeplinirea vreunei alte formalități.
(5) Predarea permisului de conducere de către contravenient se face personal, prin reprezentant legal sau prin servicii de curierat, cu aviz de primire, în termenul prevăzut la alin. (4), la serviciul/biroul poliției rutiere, care îl va înainta unității de poliție care îl are în evidență.
(6) Se consideră îndeplinită obligația de predare a permisului de conducere și în cazul în care documentul este transmis prin servicii de curierat, cu aviz de primire, în termenul prevăzut la alin. (4) la serviciul/biroul poliției rutiere. Data care se ia în considerare este data predării permisului către serviciul de curierat. Dovada înlocuitoare se eliberează la data prezentării titularului înăuntrul termenului de suspendare a dreptului de a conduce la serviciul/biroul poliției rutiere la care a înaintat permisul de conducere.
(7) în cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.”

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că în ipoteza promovării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de contravenție prin care s-a aplicat sancțiunea suspendării dreptului de a conduce (pe perioada judecății fiind suspendată executarea sancțiunii administrative), în cazul respingerii plângerii, sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce se reia în ziua următoare celei în care a fost predat permisul de conducere, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Instanța de recurs a reținut că legiuitorul a stabilit fără dubiu că suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia din ziua următoare predării permisului de conducere, dacă acesta a fost predat într-un interval de până la 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, și cel mai târziu după 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale, în situația în care permisul de conducere nu a fost predat în acest interval de timp.

Teza finală a art. 118 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, prevede expres că sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce își produce efectele fără îndeplinirea vreunei alte formalități, astfel că momentul începerii sale nu depinde de momentul predării permisului atunci când predarea a avut loc după termenul limită impus de legiuitor, de 30 de zile, ci produce efecte de la împlinirea termenului legal.
Doar în situația în care predarea permisului are loc înainte de împlinirea celor 30 de zile, termenul pentru care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce se calculează din ziua următoare celei în care permisul de conducere a fost predat.

Întrucât în speță permisul de conducere nu a fost predat înainte de cele 30 de zile prevăzute de lege și nici la împlinirea acestora, ci după acest moment, termenul de la care se reia suspendarea se calculează prin raportare la termenul maxim stabilit de legiuitor, de 30 de zile de la momentul la care hotărârea de soluționare a plângerii contravenționale a rămas definitivă, respectiv de la data de 31.12.2019. Prin urmare, instanța a constatat că data începerii perioadei de suspendare în cazul recurentului reclamant trebuia stabilită ca fiind 31.01.2020.

Existând o singură variantă de calcul prevăzută de lege pentru reluarea suspendării dreptului de a conduce în situația din prezenta speță, respectiv 30 de zile de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale, Curtea de Apel a constatat că sentința instanței de fond este nelegală, fiind rezultatul unei greșite interpretări a dispozițiilor legale enunțate.

Pentru aceste considerente, fiind întemeiat motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, instanța de recurs în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant (R), împotriva Sentinței nr. (…) din 19.11.2020 pronunțată de Tribunalul (…), pe care a casat-o în totalitate și rejudecând fondul a admis acțiunea formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție (P), a anula Dispoziția nr. (…)/27.02.2020 emisă de Șeful Serviciului Rutier (P) și adresa nr. (…)/10.03.2020 și a obligat pârâtul IPJ (P) să emită Dispoziția de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 31.01.2020 ca dată de început a perioadei de suspendare.