Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat un recurs în interesul legii referitor la o problemă de drept care vizează abuzul în serviciu. Concret, este vorba despre stabilirea organului de urmărire penală competent să instrumenteze o infracțiune de abuz în serviciu în situația în care funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în anumite condiții: cercetații nu au una din calitățile prevăzute de art.13 alin. 1 lit. b din OUG 43/2002, paguba nu e mai mare de 200.000 de euro, iar valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiuni e mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro.
Problema de drept vizată de recursul în interesul legii formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:
”Organul de urmărire penală competent să instrumenteze infracțiunea de abuz în serviciu, în situația în care funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, în condițiile în care niciuna dintre persoanele cercetate nu are vreuna din calitățile prevăzute de art. 13 alin. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, paguba produsă nu depășește pragul de 200.000 de euro prevăzut de art. 13 alin. 1 lit. a din actul normativ menționat anterior, iar valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro.”
În jurisprudența actuală există două orientări.
În prima dintre ele s-a considerat că aceste cauze trebuie soluționate de parchetele ordinare a căror competență după materie sau după calitatea persoanei este stabilită de dispozițiile Codului de procedură penală (Anexele 1-7).
În ceea ce privește înțelesul expresiei ”obiectul infracțiunii de corupție” din art. 13 alin. 1 lit. a din OUG 43/2002, s-a arătat că aceasta vizează doar infracțiunile de corupție reglementate în Capitolul III Secțiunea a 2-a (Infracțiuni de corupție) din Legea 78/2000, respectiv infracțiunile de luare de mită, dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență, fără a se explica înțelesul concret al acestei expresii.
Noțiunea de ”pagubă” din același articol a fost considerată unanim de instanțe ca fiind prejudiciul cauzat părții civile și reprezintă urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din Codul penal, ce intră și în conținutul constitutiv al infracțiunii reglementate de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, în situația în care funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Aceasta ar atrage competența specială a DNA, în baza art. 13 alin. 1 lit. a din Legea 78/2000 doar în cazul tezei I, nu și a II-a, respectiv când paguba este mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 de euro.
Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, instanțele au reținut că aceasta este reglementată în Legea 78/2000, la Capitolul III Secția a 3-a, ce vizează infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție. Întrucât este o infracțiune asimilată celor de corupție și nu una de corupție propriu-zisă, competența de efectuare a urmăririi penale nu poate fi analizată după criteriul ”obiectului infracțiunii de corupție” din art. 13 alin. 1 lit. a teza a II-a din OUG 43/2002. În plus, aceasta este o infracțiune de rezultat, iar pentru stabilirea competenței DNA se va avea în vedere doar criteriul pagubei materiale din art. 13 alin. 1 lit. a teza I din OUG 43/2002.
În a doua orientare jurisprudențială s-a considerat că aceste cauze trebuie soluționate de DNA.
În ce privește înțelesul expresiei ”obiectul infracțiunii de corupție” din art. 13 alin. 1 lit. a din OUG 43/2002, s-a arătat de unele instanțe că suma de bani sau foloasele pretinse/primite/acceptate/oferite/date/primite de la infracțiunile de luare/dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență reprezintă și folosul necuvenit obținut pentru sine ori pentru altul de funcționarul public din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal.
Instanțele au reținut că dispozițiile art. 13 alin. 1 din OUG 43/2000, care stabilește infracțiunile de competența DNA, au în vedere toate infracțiunile din Legea 78/2000, fără a face distincție între infracțiunile de corupție și cele asimilate infracțiunilor de corupție, astfel încât nu se poate susține că teza a II-a a acestui text de lege se aplică exclusiv infracțiunilor de corupție, limitativ prevăzute în Secțiunea a 2-a din Legea 78/2000. Instanțele au apreciat că normele ce reglementează competența sunt de strictă interpretare și, atât timp cât legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.
Prin ”valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție”, în sensul dispozițiilor art. 13 alin. 1 lit. a teza a II-a din OUG 43/2002, s-ar avea în vedere tocmai foloasele, avantajele dobândite prin infracțiunea de corupție (în sensul generic reținut mai sus), respectiv bani, bunuri, valori, orice avantaje patrimoniale necuvenite, a căror valoare este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro.
Astfel, instanțele au apreciat că dacă ”folosul necuvenit” obținut de funcționarul public pentru sine sau pentru altul (care este a doua urmare imediată a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal) este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro, competența de a efectua urmărirea penală revine DNA.
Noțiunea de ”pagubă” din același articol a fost considerată unanim de instanțele de judecată ca fiind prejudiciul cauzat părții civile. Aceasta ar atrage competența specială a DNA doar în baza art. 13 alin. 1 lit. a teza I din Legea 78/2000, când este mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 de euro.
Articolele invocate în curprinsul sesizării RIL:
– art. 132 din Legea 78/2000 – Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
– art. 297 din Codul penal – (1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.
– art. 13 alin. 1 lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 – Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro;
– art. 13 alin. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 – Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții: b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii și auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorii Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilieri județeni; prefecți și subprefecți; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocați; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și al societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 și 294 din Codul penal.
DOCUMENT – Sesizarea RIL formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:
Comments 2